Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a oferit Canadei un statut care nu există nicăieri în legislația UE: „membru asociat”, construit tocmai în jurul cooperării din domeniul mineralelor.
Canada este cea mai mare sursă individuală de importuri de minerale ale SUA – 43,5 miliarde de dolari în 2024, mai mult decât furnizează China – iar concentrarea este cea mai pronunțată tocmai acolo unde contează cel mai mult pentru apărare. Potrivit Modern Diplomacy, Canada acoperă aproximativ un sfert din cererea de uraniu a SUA. Bazinul Sudbury, din Ontario, prelucrează nichelul utilizat în superaliajele pentru motoarele cu reacție, în timp ce SUA exploatează o singură mină de nichel și nu deține nicio rafinărie dedicată nichelului.
Ottawa și Bruxelles au semnat un parteneriat strategic privind materiile prime încă din iunie 2021
Ottawa și Bruxelles au semnat un parteneriat strategic privind materiile prime încă din iunie 2021, iar guvernul Canadei și Banca Europeană de Investiții – brațul de finanțare a dezvoltării al UE – au semnat o scrisoare de intenție pentru aprofundarea acestui parteneriat în martie 2026.
Tariful de 50% impus de administrația Trump, anunțat pe 20 iulie și declanșat de refuzul Canadei de a accepta accesul preferențial al SUA la minele sale, a transformat un dosar diplomatic care avansa lent în cea mai importantă știre geopolitică a zilei.
Coloana vertebrală a „Alianței pentru viitor”
Scrisoarea de intenție din martie a devenit coloana vertebrală a „Alianței pentru viitor” menționată de Ursula von der Leyen, un pachet care menționează în mod explicit mineralele critice și cooperarea industrial-militară, alături de noua categorie de aderare.
UE nu și-a creat singură acest avantaj; SUA i l-au oferit. Bruxelles dorea de ani de zile un acces mai amplu la resursele minerale canadiene, dar nu avea factorul declanșator care să determine Ottawa să acorde prioritate acestui aspect. Amenințarea cu tarife din partea Washingtonului l-a furnizat gratuit.
UE importă 97% din magneziu și, practic, întreaga sa capacitate de rafinare a magneților din pământuri rare din China, iar propria sa Lege privind materiile prime critice stabilește un obiectiv strict: nici o țară terță să nu furnizeze mai mult de 65% din orice material strategic până în 2030. Dar blocul comunitar nu poate atinge acest obiectiv fără un partener important care să nu fie nici chinez, nici american. Prin urmare, Canada reprezintă alternativa.
