La 1 februarie, plafonul de preț stabilit de G7 pentru țițeiul rusesc s-a resetat la 44,10 dolari pe baril, în scădere de la 47,60 dolari și la mare distanță de plafonul de 60 de dolari pe care grupul țărilor dezvoltate îl stabilise cu mare fast încă din decembrie 2022.
Această resetare surprinde un aspect comun celor trei mari campanii de sancțiuni care se desfășoară în prezent -Rusia, Iran și Sudan, relatează Modern Diplomacy.Toate trei au făcut obiectul unui val tot mai intens de măsuri începând din 2025: cel de-al 20-lea pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei a adăugat 46 de nave și a impus interdicții de tranzacționare asupra a încă 20 de bănci; Washingtonul a adoptat până acum 14 pachete de sancțiuni împotriva Iranului, cuprinzând 465 de măsuri distincte; Forțele de Sprijin Rapid din Sudan(RSF) se află sub incidența mai multor rânduri de sancțiuni din partea ONU, SUA și UE, pe lângă un embargo asupra armelor.
Rusia
Flota din umbră a Rusiei îndeplinește tocmai ceea ce plafonul prețului urma să împiedice: peste 600 de petroliere transportă acum țițeiul rusesc în afara sistemului de asigurări și transport maritim al G7. Se pare că UE pregătește aproape 1.600 de desemnări suplimentare legate de Rusia pentru un pachet de măsuri care va fi adoptat în toamnă. Șase sute patruzeci de nave sancționate până în prezent, încă o mie șase sute de nume în așteptare, iar războiul din Ucraina se află în al cincilea an, fără ca un armistițiu să fie la orizont.
Iran
Paisprezece pachete de sancțiuni și 465 de măsuri nu au împiedicat țițeiul iranian să atingă în 2025 unele dintre cele mai mari volume de export înregistrate vreodată. Livrările către China,de exemplu, au atins în anumite perioade ale anului, 1,8 milioane de barili pe zi, în creștere cu mai mult de o cincime față de 2024, aproape toată această cantitate fiind absorbită de rafinăriile independente de tip „teapot”.
Abia în 2026, când Washingtonul a amenințat aceste rafinării cu interzicerea accesului la compensarea în dolari, unele dintre ele au început să se retragă. Dar nu a fost vorba de al cincisprezecelea pachet de sancțiuni, ci de un instrument îndreptat către o altă țintă.
Sudan
Sudanul reprezintă cazul cel mai clar, deoarece nu există nicio ambiguitate cu privire la rezultat. Războiul nu s-a limitat doar la a continua pe parcursul rundelor de sancțiuni din 2025, ci s-a agravat, orașul El-Fasher căzând în mâinile RSF în octombrie, după un asediu de 500 de zile, în ciuda embargoului asupra armelor.
Motivul nu este greu de identificat: aproape 60 de tone de aur sudanez au fost transportate prin rețele de contrabandă în Egipt în mai puțin de doi ani, iar Emiratele Arabe Unite au absorbit aproximativ 97% din exporturile oficiale de aur din teritoriile controlate de Forțele Armate Sudaneze(SAF) în 2024, în valoare de 1,52 miliarde de dolari, mai mult de jumătate din totalul exporturilor înregistrate ale Sudanului, într-un comerț pe care numeroase investigații îl leagă direct de dronele, sistemele antiaeriene și muniția care se întorc la RSF.
