Premierul Pedro Sánchez a convocat alegeri parlamentare anticipate în Spania pentru 29 noiembrie, într-un moment extrem de complicat pentru guvernul său. Executivul este erodat de scandaluri de corupție, tensiuni privind migrația și o criză a locuințelor care a scos oamenii în stradă, iar scrutinul poate schimba substanțial echilibrul politic de la Madrid.
Decizia îl pune pe Sánchez în fața unuia dintre cele mai importante teste ale carierei sale politice și deschide o campanie în care socialiștii vor încerca să recupereze terenul pierdut în fața dreptei.
Sánchez joacă totul pe cartea alegerilor anticipate
Anunțul reprezintă o schimbare importantă de strategie pentru liderul socialist. Sánchez a susținut în repetate rânduri că intenționează să ducă legislatura până la capăt, însă presiunea acumulată asupra guvernului său l-a determinat să cheme spaniolii la urne mai devreme.
Potrivit Politico, scrutinul din 29 noiembrie ar putea marca declinul unuia dintre ultimele mari guverne conduse de socialiști din Uniunea Europeană. Sánchez este, de asemenea, unul dintre liderii europeni care au avut poziții critice față de administrația președintelui american Donald Trump.
Premierul intră în campanie într-o poziție dificilă. Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) a fost afectat de mai multe scandaluri și anchete de corupție, care au pus presiune pe conducerea formațiunii și au alimentat atacurile opoziției.
Situația s-a complicat suplimentar în timpul verii, când guvernul a fost criticat pentru modul în care a gestionat criza migratorie din Ceuta, enclava spaniolă din nordul Africii.
Criza locuințelor a devenit marea miză politică
Problema care pare să fi cântărit decisiv în hotărârea lui Sánchez este însă cea a locuințelor. Prețurile ridicate și dificultatea tot mai mare a spaniolilor, în special a tinerilor, de a cumpăra sau închiria o locuință au transformat subiectul într-una dintre principalele preocupări ale electoratului.
Nemulțumirea a depășit deja zona dezbaterilor politice. În ultimii ani, marile orașe spaniole au fost scena unor manifestații ample în care protestatarii au cerut chirii mai accesibile, o ofertă mai mare de locuințe și intervenții mai ferme din partea autorităților.
Sánchez pare să considere că această temă îi poate oferi social-democrației un teren mai favorabil de confruntare cu opoziția. Prin convocarea scrutinului înainte de termen, premierul încearcă să mute centrul campaniei către probleme sociale și către măsurile prin care statul poate interveni pe piața locuințelor.
Strategia este însă riscantă. Alegerile transformă nemulțumirea față de prețurile locuințelor într-un test direct pentru guvernul care conduce deja țara.
Dreapta vede șansa revenirii la putere
Principala provocare pentru Sánchez vine din partea Partidului Popular (PP), condus de Alberto Núñez Feijóo. Formațiunea conservatoare încearcă să transforme scrutinul într-un referendum asupra anilor de guvernare socialistă și să profite de uzura acumulată de actualul premier.
Un rol important îl va avea și Vox. Partidul condus de Santiago Abascal poate deveni decisiv în calculele pentru formarea unei majorități dacă rezultatul scrutinului nu va permite PP să guverneze singur.
În sens opus, Sánchez va avea nevoie nu doar de un rezultat bun al PSOE, ci și de suficiente mandate în zona stângii și a partidelor regionale pentru a putea reconstrui o majoritate parlamentară.
Alegerile din 29 noiembrie pot avea astfel consecințe dincolo de politica internă a Spaniei. O înfrângere a lui Sánchez ar reduce și mai mult numărul marilor guverne social-democrate din Uniunea Europeană și ar putea modifica raporturile politice din Consiliul European.
Pentru moment, premierul spaniol a ales să nu mai aștepte finalul legislaturii. Într-o perioadă dominată de criza locuințelor, migrație și scandaluri politice, Sánchez își pune mandatul pe masă și încearcă să obțină de la alegători o nouă legitimitate pentru a rămâne la conducerea Spaniei.
Dar în România când?
Ceea ce se întâmplă în Spania ridică inevitabil și o întrebare pentru România: când vor ajunge nemulțumirile acumulate în societate să producă o reacție publică de amploare? În mai multe state europene, de la Franța la Spania și Germania, presiunea străzii a devenit din nou un element important al vieții politice, fie că vorbim despre costul vieții, locuințe, educație, migrație sau deciziile guvernelor.
De aici apare întrebarea: România ce așteaptă? Dacă în alte capitale europene nemulțumirea ajunge rapid în stradă și pune presiune asupra guvernelor, la București tensiunile sociale se traduc mai rar în manifestații de amploare și de durată.
