1. Nu știu cine e persoana pe care Senatul a pus-o șefă peste Institutul Cultural Român. Au susținut-o PSD (care și-a închis ecluzele culturale de când Adrian Năstase nu mai e premier) și AUR. USR și AUR sunt crăci ale aceluiași arbore cotit. România ar câștiga dacă propagandiștii ”născuți digitalizați” (expresia nu-mi aparține) ar sta departe de cultură. Și ar fi nenorocire ca reprezentarea noastră internațională să se întoarcă la strachină, fote, ștergare, muzicoase populăroase și ii. Dacă încerci să contracarezi trotineta și ecoanarhismul cu ițarii și basmaua nu faci decât să validezi trotineta și ecoanarhismul. Diplomații vechi, niște foști securiști, le duceau sticluțe de pălincă și ceramică de Horezu președinților și miniștrilor străini în loc să se intereseze ce lecturi (beletristică, istorie) și ce gusturi în materie de arte plastice aveau amfitrionii lor. Cu un tablou (măcar un desen) sau cu o carte bine aleasă dintr-un anticariat de pe malurile Senei sau chiar de la București faci impresie de domn. Cu mizeriile de artizanat perpetuezi imaginea de trib. Artă populară a ajuns la Muzeul Țăranului Român, la Muzeul Satului sau în tablouri de Matisse și Țuculescu, a fost promovată de intelectuali și de mari artiști, țăranii de oraș se pot abține.
2. În anii ’80, s-a organizat, la Sofia, o retrospectivă Lucian Grigorescu. Când au ajuns tablourile în Bulgaria, atașatul nostru cultural (un securist rămas în diplomație și după revoluție, când a fost trimis să ne reprezinte în America de Sud) a zis dezamăgit că el a înțeles că-i vorba despre o expoziție Luchian și Grigorescu (Nicolae). ”Cine-i Lucian Grigorescu?”
3. Ce produce cultura? Pe termen scurt, aproape nimic. Dar pe termen mediu, lipsa culturii distruge o generație. Un elev bun de clasa a șaptea, din anii ’80, scria mai bine în limba română decât o absolventă de filologie din 2025. Și dacă scria, la ce i-a folosit? Să nu uităm ce s-a întâmplat pe vremea lui Iohannis. Sasul elocvent ca un Trabant a ajuns scriitor de prestigiu, cărțile lui au fost publicate și în China. Scriitor angrosist, vindea cu balotul. Presupun că tovarășii chinezi i-au tipărit capodoperele pe vapor, la fel cum asamblează televizoarele, ca să nu plătească taxe. Cu toate defectele lui, primarul Iohannis a făcut mai mult bine la București decât primarul Bolojan. Sper să nu vedem și o carte Bolojan, made in Taiwan.
4. O rog pe doamna președinte a ICR ce i-am rugat pe toți miniștrii Culturii. Normal că nu m-a ascultat niciunul. Să facă un program pentru exploatarea patrimoniului Brâncuși. Dar fără trailailaiuri folclorice. E nevoie de o Tabără Internațională de Sculptură la Hobița (pentru așa ceva ar da bani și familia Gugghenheim, nu glumesc!) și de un Muzeu de Artă Modernă Brâncuși la București. Simplu, alert, eficient.
