1. Am apreciat demnitatea lui V. Orban, dar omul avea și idei revizioniste, sponsoriza și echipele de fotbal din Harghita și Covasna. Și mi-e greu să cred că o făcea din dragoste pentru sport. Ca să nu mai amintesc că 16 ani neîntrerupți la putere înseamnă cam mult. ”Puterea este fruct divin,/ cel ce încearcă să o guste/ e asemeni celor ce beau vin,/ în cer, la cramele auguste”, scria marele poet bihorean Gheorghe Pituț. Fructul lui Orban era mai degrabă înșelător, nu divin, iar palinka, spre deosebire de vin, face ravagii și pe termen scurt, darmite în 16 ani. Nici noul șef de la Budapesta nu pare îndrăgostit de Ucraina, așa că dezamăgirea nu o vor avea susținătorii din România ai lui Orban, ci progresiștii care au jubilat duminică. Pentru useriștii oengiști mai am un citat. Dintr-un prieten al lui Gheorghe Pituț. Din Ion Băieșu. ”Cine poate, oase roade, cine nu, nici carne macră.” E din schița ”Lupul și năravul”, publicată în anii ’70. În patru pagini Băieșu îl bate pe Orwell, dar ghinionul lui e că românul nu mai citește. Românul știe el cum stă treaba, că are tik-tok.
2. ”Sorosistul” de la Budapesta pretinde că ține cu Ungaria în context european. Sorosistii noștri țin cu Ucraina în orice context. Românii au tăiat miei de Paști, iar useriștii zburdă pe trotinete ca iezii. Iedul userist a mâncat lapte de la mă-sa și două fire de iarbă din Centrul vechi. N-a citit o carte, dar are, la 35-40 de ani, mai multe dioptrii decât mine. Le are de la ecrane. USR distruge țara de zece ani, dar n-ar putea să ia 50% nici la alegerile de pe strada Dimitrie Pompeiu.
3. Ozenistul cu gecuță de fochist pe nume C.T. Popescu a mâzgălit că ”Orban a împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor.” Chelileo Chelilei a rămas pe vremea lui Kovesi. Fraza lui se putea apropia de adevăr, dacă n-ar fi folosit deja ridicolul cuvânt ”corupție”. Era suficient să scrie ”pile”. Din păcate, ziariștii, scriitorii, istoricii, sociologii nu înțeleg de 37 de ani de ce N. Ceaușescu are nostalgicii lui. Spre deosebire de politicienii de azi, Ceaușescu, chiar și când greșea, nu o făcea pentru avantaje personale. Ceaușescu și copiii lui nu aveau proprietăți. Și pe un tânăr născut după 2000 nu poți să-l convingi că țigările Kent, săpunurile Fa, Coca-Cola la doză și alte mărunțișuri de la shop, plus o relație la carne și o aprobare pentru o Dacie 1310 cu îmbunătățiri înseamnă corupție. Am citit o carte, ”Economie, corupție și politică în România lui Nicolae Ceaușescu”, de Cosmin Popa. E bine documentată, omul a muncit. Dar i-a făcut, fără să vrea, un cadou lui Ceaușescu. ”Marile afaceri” erau niște găinării față de ce s-a întâmplat după 1990.
