1. Cum bine zicea von Clausewitz, ”onoarea nu se pierde decât o singură dată”, așa că frânarul Bolojan poate să mai stea la Palatul Victoria. Și să batjocorească toate încercările de a face un guvern. Când l-a pus premier pe Bolojan, Nicușor era bun. Pentru useriști. Acum nu mai e. România s-a născut o dată cu Bolojan și cu useriștii. Înaintea lui Bolojan n-am avut niciun premier, funcția a fost inventată pentru reformatorul Ilie. Alegerile prezidențiale din 2024 au fost anulate. Bolojan anulează și alegerile parlamentare din 2024. USR a luat 12% la alegerile din 2024. E normal să conducă România.
2. Nicușor e atât de bezmetic fiindcă a vrut să fie drăguț cu fundamentaliștii care l-au votat în primul tur. Președinte a ieșit cu voturile din turul doi, luate de la Antonescu și Ponta. Cine a câștigat parlamentarele din 2024? PSD. Dacă Nicușor era băiat corect, nicidecum băiat rău cum spun ăștia, îl desemna premier pe Antonescu sau pe Ponta. Sau pe Grindeanu. Când sună U.E., Grindeanu cântă refrenul ”dacă-i ordin, cu plăcere” mai bine decât Bolojan.
3. Băsescu a fost fericit când l-a desemnat premier pe Ponta? Sau Iohannis pe Dăncilă? Așa e democrația, pe care o asasinează useriștii, dar o invocă mereu, în loc să fie fericiți că alegerile le-a câștigat PSD, nu AUR. Dacă Bolojan se mai agață mult de scaun, vor fi anticipate și le va câștiga AUR. Și atunci expresia ”partidul extremist” se va extinde. USR va vorbi despre un popor de extremiști. Extremist ești atunci când sfidezi votul, când vorbești despre ”expertiză” și n-ai nicio expertiză, când îl pui ministru al Sănătății pe un contabil incert sau ministru al Apărării (pe timp de război) pe unul care n-a făcut Armata, când îl trimiți să fie șef al Comisiei de Cultură din Parlament pe un pueril îndrăzneț, care i se adresa lui Eminescu (în scris!) cu ”dragă Mihai”, când tot ce face Oana Țoiu nu s-a mai văzut de la Diana Buzoianu încoace.
4. Înainte de a apărea Petromonarhiile, arabii aveau o snoavă. ”Eu am fost negustor de praf. Îmi mergea foarte bine. Și am dat faliment când a bătut vântul.” De reformele acestui guvern nu s-a ales praful. Reformele au fost praf de la început. Și bate vântul de un an, dar guvernul e meticulos, nu se lasă până nu desăvârșește falimentul. E ca în ”El Zorab”de Coșbuc. Un arab sărac și-a vândut calul unui pașă. Și după ce a luat banii, același sărac a scos ”grabnic un pumnal,/ Și-un val de sânge, roșu val/ De sânge cald a izvorât/ Din nobil-încomatul gât/ Și cade mortul cal.”
