Informația, în zilele noastre, se comportă precum un medicament care, în doze mici, vindecă, iar în doze mari ucide. Ucide, în cantități mari, capacitatea omului de a gândi critic, de a procesa, de a discerne fondul de formă. Spațiul virtual oferă acces gratuit la știri și informații. Cine înțelege economia știe că tot ceea ce este gratis la un magazin are costuri mai mari decât un produs nepromovat. Tot mai multe, pentru un public tot mai puțin educat să înțeleagă. Analfabeții funcționali sunt rezultatul acestui tratament agresiv.
Majoritatea oamenilor se plictisește tot mai repede de obiecte, de relații și de informații pe același subiect. Pentru a li se capta atenția este nevoie de stimuli din ce în ce mai agresivi sau neconvenționali. Vă mai amintiți de știrea despre bunicuța care a doborât o dronă cu borcanul de magiun? A fost lecturată și distribuită mult mai des decât știrile despre cauzele războiului din Ucraina, care continuă, chiar mai distructiv decât acum un an, dar știrile despre el sunt depășite ca interes de știri picante din alcovul vedetelor sau diete miraculoase de primăvară. Auzim tot mai des întrebarea: „Cum am ajuns aici, în această lume încărcată de conflicte și nesiguranță?” Poate pentru că am fost îndopați cu știri despre forme care ne-au dat senzația că suntem informați, în control iluzoriu, departe de cauzele și fondul problemelor care ne lovesc acum în moalele capului și ne golesc portofelele. Geniali oamenii de marketing ideologic. Iată câteva exemple din Europa, relevante pentru portofelul nostru.
Pământul trebuie salvat de omul care îl tratează fără respectul cuvenit. Publicul țintă: tinerii, elevii și studenții, începând cu anii ’80. Generația cea mai lovită acum de creșterea prețului energiei. Cam atunci au apărut partidele cu numele de „Verde”, cu puternice accente de stânga, finanțate discret de dincolo de Cortina de Fier și din SUA, de administrațiile democrate. Energia regenerabilă ar fi soluția, proclamă ideologii Green Deal. Ca să se strivească rezistența bătrânilor cu diplome de școală veche, s-au introdus accize la combustibilii fosili și certificatele verzi și s-au modificat programele școlare. Nemții, după ce și-au distrus industria auto, și-au închis și centralele nucleare. Parisul „verde” interzice aerul condiționat și lasă bătrânii să moară în apartamente. După aceste alegeri locale o să fie și mai rău. Europa vrea să producă armament, doar că oțelăriile nu funcționează la ordinul ideologiei, iar costul cu certificatele verzi transformă produsele europene în stocuri nevandabile. Când proștii vorbesc și deștepții tac, Europa se transformă în muzeu de antichități.
Altă ideologie, hrănită cu știri tot mai înduioșătoare despre drepturile migranților din fața abuzurilor regimurilor nedemocratice și a războaielor duse de verosul capital, a deschis larg ușile Europei. Orice încercare de păstrare a elementelor fundamentale care definesc de secole națiunile Europei a devenit stâlpul infamiei. Discriminarea este redefinită. Enclavele de minorități, cu drepturi fără responsabilități, sufocă bugetele locale cu cheltuieli sociale tot mai mari, care îi sărăcesc tocmai pe acei cetățeni care au generat, prin munca lor, bunăstarea spre care se îndreaptă migranții economici din Asia și Africa. Europa se scufundă cu barca găurită chiar de ideologii ei. Profitul lor, pe care îl investesc inteligent în alegeri „democratice”.
Și așa ajungem la clasica vorbă: „Drumul spre iad este pavat cu intenții bune.” Din nefericire, în iad nu o să ardă cei care au finanțat drumul, ci cei care l-au săpat cu sudoare și speranță.
