1. Liiceanu despre Bolojan. ”Deci, omul ăsta, care a acceptat să fie prim-ministru – nu știu cum a avut curajul și nu știu cineva cum ar mai putea să aibă curajul, ca azi, în România să dorească să ajungă prim-ministru – a trebuit să opereze pe un teren care era accidentat. De unde vin banii unei țări? Din taxe.” Și în continuare s-a apucat să-l laude pe semizeul recesiunii tehnice pentru că acesta a mărit taxele. În 1990, Liiceanu s-a evidențiat prin anticomunism la seral și i-a făcut lichele pe odangiii lui Ceaușescu. Fâșnețul octogenar pretinde că nu l-a cobzărit pe Ceaușescu, dar a recuperat cu Băsescu, Bolojan, Vlad Voiculescu (”e angelic”) și Kovesi (”e slujirea”). La glorificarea doamnei Țoiu încă lucrează, mi-e și teamă să aștept forma finală.
2. Cu mulți ani în urmă, Liiceanu s-a confesat într-un ziar că își freacă robustul și sclipitorul trup cu nu știu ce unguent. Acea spovedanie cremoasă a avut consecințe istorice. Mircea Dinescu i-a atribuit porecla Filozoful Alifie. Acum, Liiceanu și-a luat produsul emolient preferat și îl masează pe Bolojan cu pasiune, în loc să-l întrebe ce face Statul cu peste cinci lei din nouă, pe care îi ia din acciza la motorină. Cred că banii ăia sunt investiți în educație și în sănătate. În educația și în sănătatea unui popor care ne trage de patru ani într-un război de care nici nu ne-am plictisit, noooo!
3. Sunt probleme mai mari decât strâmtoarea Ormuz. Strâmtoratul Obtuz e premier al României. Geme whatsapp-ul de glumițe cu motorină în sticle de parfum și cu unii care își fac plinul, iar băieții de la pompă le cer autografe.
4. Să presupunem că Bolojan e bine intenționat. A fost și profesor de matematică. Foarte frumos. Ce îi zice un profesor elevului inapabil să rezolve o problemă? ”Nota trei, treci în bancă!” Profesorul Bolojan e exact în situația elevulul care are mintea mai întunecată decât tabla, dar rămâne lângă catedră, pe piedestal. Nu știe nimic cu creta, însă ia o hârtie, nu buretele, și zgârie tabla, isterizând pe toată lumea.
5. Am uitat să precizez că Strâmtoratul Obtuz a fost profesor la o școală ajutătoare din comuna Tileagd. E exact ce trebuie pentru a conduce un guvern în care au ajuns mulți progresiști. Ședințele de guvern pot fi ținute și la Tileagd. Și să li se zică team-buiding-uri. După ce se jertfesc – aruncând o portocală într-un coș, în timp ce se urcă pe o frânghie – tribunii pe trotinete vor lansa Proclamația de la Tileagd. Va fi actul nașterii României moderne și ajutătoare.
