1. Elevii aveau sau ar fi trebuit să aibă niște vouchere pentru a vedea spectacole de teatru. În valoare de 250 de lei. Bolojan le-a tăiat și pe alea, pentru că el se luptă – ca Jackie Chan în ”Haosul mutanților” – cu deficitul și ”greaua moștenire”. Adevărul e că elevii de azi sunt născuți useriști. Nu le pasă de cărți, de teatru și de alte chestii care nu sunt pe ecrane. Dacă îi bagi într-o bibliotecă, răsfoiesc la greu. Răsfoiesc ambalajul pentru dulciuri sau chipsuri. La fel fac la teatru. Foșnesc plasticul sclipicios al snacks-urilor, uită să-și pună telefoanele pe modul silențios și o deranjează pe doamna Oana Pellea. O impresie frumoasă lasă repetentul clasei. Se ascunde sub scaunul din față ca să tragă din țigara electronică, pariază că nimerește coafura dirigintei cu guma de mestecat și, după ce cade cortina, e capabil să rezume piesa mai bine decât Bolojan. Și uite așa marii noștri actori, care au dat scândura (chiar și rumegușul) scenei pentru asfaltul din Piața Victoriei, rămân fără public, dar îl susțin în continuare pe austerul premier cu ceas de pionier. Accesoriul cu limbi și curea al domnului Bolojan costă 700 de lei. Cred că era gadgetul din țipla unei reviste. Am văzut și comedii mai bune. Domnule Bolojan, donați ceasul, ca să mai facă Oana Gheorghiu un spital!
2. Am renunțat de mult să vorbesc cu persoanele care văd un tablou abstract și întreabă ce reprezintă. Omul limitat nu poate să iasă din pictura figurativă și înțelege doar versurile din refrenele de muzicoasă populăroasă. Se mai duce și la nunți, botezuri și alte tăieri de moț. Și se pregătește din februarie, pentru o nuntă din septembrie, ca să-l vadă cuscrul și cumnatul cum le dă 500 de lei lăutarilor libidinoși. Dar la întreținere e restanțier. Din fericire, capodopera maestrului Bolojan e accesibilă oricui. E un autoportret intitulat ”Perioada stalinistă și cutremurul din 1977 la un loc”.
3. Cu o indiscreție demnă de o cauză mai rea, Statul român se uită în conturile alegătorilor și se bucură când acestea se golesc. În portbagajele ucrainenilor de ce nu s-a uitat? Și alte guverne i-au ajutat pe ucraineni. Dar nu și-au batjocorit popoarele. Sunt destule țări, inclusiv în U.E., care au probleme mai mari decât ale României. La noi e foarte simplu. Nu mai împrumuți bani cu dobândă ca să cumperi armament și să-l dai cadou unora care duc războaie pierdute, nu mai faci filantropie energetică în fostele țări ale Uniunii Sovietice și impozitezi multinaționalele ca pe firmele românești. Și nu mai compromiți Oradea, că a ajuns lumea să înjure orașul ăla frumos pentru că a trimis pe cine a trimis la București.
