România nu are buget în a doua lună a anului. Nici Europa nu-i mai brează. În ianuarie am supraviețuit pe fracțiunea de 1/12 din bugetul anului 2025. Generos în cheltuieli, că urmau alegeri. Avem un guvern susținut teoretic în Parlament de o majoritate care ar putea să decidă orice este necesar pentru redresare economică. Realitatea este diferită. Nu fac nimic din ceea ce este necesar, pentru că majoritatea este impotentă. Vrea teoretic, dar nu poate practic.
Principala reformă care trebuie făcută este reforma administrației locale. Acum, în ograda UDMR. Interesant. Avem orașe care sunt comune și comune care sunt sate după numărul de contribuabili. Pentru reformă este nevoie de modificarea Constituției, pentru care există majoritate teoretic, dar care este instabilă din cauza conflictelor de interese politico-economice. Partidele din coaliție se bazează pe primarii de orașe mici și comune ca să le aducă voturi. Exact în acele comunități în care este nevoie de alocări de fonduri de la centru pentru acoperirea deficitelor. România nu mai produce bani din economie suficienți pentru costurile sociale, în goana după voturi. Deficitul se acoperă din împrumuturi. Nu se mai poate așa la nesfârșit. Dacă nu facem o mutare responsabilă, o să ajungem la TVA de 25%.
Europa vrea să fie o regiune cu valori sociale de stânga. Foarte frumos și creștin. Întrebarea este: cine plătește costurile? Sunt mari. Mulgi vaca care produce lapte prea des, cu taxe tot mai mari. Moare vaca sau se mută pe alte pajiști. Soluția posibilă pe bugetul 2026: alocarea în buget a costurilor/veniturilor pe zone de dezvoltare, care ulterior să genereze cofinanțare la viitoare proiecte ale UE, după ce se votează bugetul acesteia, și, în timp, să creeze contextul unei reforme administrativ-teritoriale în 2028.
Guvernul este condus de președintele PNL, care tot gândește penalizări prin taxe și impozite noi pentru șmecheri pe care nu îi identifică în teren, că sunt mulți la nivel local, despre care știe toată lumea că sunt conectați la unul din cele patru partide ale coaliției pentru stabilitate. Nu poate șefimea de la București să îi elimine din schema de drenaj de bani publici, așa că îi penalizează pe toți cei care se încadrează într-o categorie socială vulnerabilă, parazitată de descurcăreți.
PSD este în coaliția stabilității, dar pierde votanți în favoarea grupării migrate la AUR. Disperare mare. Vine cu tot felul de amendamente de cârpeală socială la buget, cum a fost cu legea pensiilor, care nu rezolvă nimic din nevoi și mai mult le acutizează. Când expertiza nu este, slavă ipocriziei. În anul 2024, cel al împrumuturilor megalomanice pentru salvarea trecătoarei puteri a PSD, șeful actual al PSD a fost la butoane alături de Ciolacu, refugiat la Buzău. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Nu se poate refugia Grindeanu la Timișoara, că acolo domnește USR-ul lui Fritz. Poate însă să vândă partidul contra protecție ulterioară.
USR-ul gândește pe termen lung. Se pregătește să înghită PNL-ul când se va rătăci pe cărările PNȚCD. Plantează semințe de funcționari publici, greu de înlocuit, așa cum s-a întâmplat la ultima coabitare cu puterea. Până să scăpăm de ei, revin la butoane.
Grupul minorităților, al cincilea picior la masa stabilității, continuă politica de balama la o ușă care se deschide spre prăpastie.
O soluție de avarie? Creșterea procentului de intrare în Parlament la 10%. Limitarea mandatelor în toate funcțiile votate la două mandate (pe modelul președintelui). Diminuarea subvențiilor pentru partide cu 80%. Avocatul Poporului votat direct, precum președintele. Reducerea numărului de parlamentari la 300. Se poate? Dacă se canalizează actualii decidenți după ce se reduce roata de cașcaval prin politicile de austeritate.
