1. USR pervertește limba română și istoria. Pe pagina partidului-ONG am citit că ”dincolo de cuvântul <<transparență>>, pe care-l flutură extremiștii, legea împotriva ONG-urilor este iliberală.” În istorie, extremiștii au promovat cenzura, nicidecum transparența. Extremiștii promovează lipsa de transparență și azi, când nu ai voie să le controlezi veniturile. Dar ei au voie să ne impună toate enormitățile eco-anarhiste. Ca să ne umple de lacrimi, micuții dictatori au povestit că oengeurile i-au ajutat pe copiii bolnavi. Așa e. Au ajutat și copii bolnavi. I-au ajutat, însă, și pe copiii expresiei ”dacă progresismul ar durea, trotinetarii s-ar tăvăli în chinuri.” Întotdeauna am spus că trebuie să ai niște probleme la turnul de control al traficului cu gărgăuni ca să te duci în Piața Victoriei și să răcnești ”cine nu sare ia condamnare!”
2. Exemplu de totalitarism. O declarație a lui Bolojan despre niște parlamentari care au dezertat de la AUR și POT. Adică s-au transformat din extremiști în băieți gigea. ”În măsura în care au purtat discuții cu organizațiile noastre județene și s-au înțeles pe tema unei colaborări, SUNT OAMENI ÎN REGULĂ.” În sistemele dictatoriale, cum a fost comunismul și cum e progresismul, chestia asta se cheamă reeducare. Mai departe. Același Bolojan. ”Cea mai proastă situație este să existe un grup mare de parlamentari care nu sunt afiliați nicăieri, PENTRU CĂ SUNT UN FACTOR CARE NU GENEREAZĂ PREDICTIBILITATE ÎN PARLAMENT.” Democratul din Oradea a reformulat un concept de control asupra politicienilor, care îi era drag lui Stalin. ”Cadrele decid totul.” Dar Stalin avea ultimul cuvânt. Văzând că Parlamentul l-a dat jos, iar el e tot sus, Bolojan s-a supărat pe Parlament. Am mai văzut filmul ăsta. Pe vremea lui Băsescu și la începutul primului mandat al lui Iohannis. Senatorilor și deputaților li se cerea – și nu le cereau președinții de partid – să voteze pentru ridicarea imunității parlamentare a celor demonizați de propagandiștii din Piața Victoriei.
3. Sunt sute de mii de români care n-au votat niciodată PSD, dar au ajuns să gândească la fel ca pesediștii. La acest nivel de exasperare ne-au adus trotinetarii, care se agață în continuare de puterea pierdută prin votul din Parlament. Partid-crampon, partid-agrafă. Politicieni-carabiniere, politicieni-scaieți. Cât despre cinste, mai ușor. Când ești pus să-i avantajezi pe străini înveți să-ți avantajezi și familia. E o chestiune de timp. Și au trecut vreo zece ani.
