Cel mai mare atac cu rachete din 2026 a adus pentru prima dată racheta hipersonică rusă deasupra capitalei ucrainene. Ce știm despre această armă și ce semnifică folosirea ei
Arma care rescrie regulile războiului modern
Kiev, 24 mai 2026 – În noaptea de 23 spre 24 mai, cerul de deasupra Ucrainei a fost brăzdat de cel mai masiv val de rachete și drone din întregul an 2026. Printre ele, o armă care a atras atenția analiștilor militari din întreaga lume: racheta balistică cu rază medie de acțiune Orejnik, folosită pentru prima dată împotriva capitalei ucrainene.
Un atac fără precedent în 2026
Forțele Aeriene Ucrainene au raportat lansarea a 90 de rachete – dintre care 36 balistice – și a 600 de drone. Apărarea aeriană ucraineană a reușit să doboare 55 de rachete și 549 de drone, însă 16 rachete și 51 de drone și-au atins țintele, lovind 54 de locații. Alte 19 rachete probabil nu au ajuns la destinație.
Arsenalul folosit a inclus rachete Kinzhal, Zircon, Iskander-M, S-300 și Kh-101/Kalibr, alături de sute de drone Shahed și alte tipuri. Dar piesa centrală a atacului a fost Orejnik.
Președintele Volodymyr Zelenski a confirmat că racheta a lovit Bila Țerkva, un oraș din regiunea Kiev aflat la aproximativ 70 de kilometri sud de capitală, în timp ce alte trei rachete au vizat o instalație de alimentare cu apă a Kievului. Bilanțul uman: cel puțin patru morți și peste 100 de răniți, dintre care cel puțin doi morți și 81 de răniți doar în Kiev.
Ce este Orejnik și de ce îngrijorează NATO
Orejnik este o rachetă balistică cu rază medie de acțiune (IRBM), mobilă pe șosea, cu capacitate MIRV – adică poate transporta mai multe vehicule de reintrare cu țintire independentă multiplă (MIRV – Multiple Independently targetable Reentry Vehicle – înseamnă vehicul de reintrare cu țintire independentă multiplă). Probabil modificată din programul RS-26 Rubezh, racheta a fost folosită împotriva Ucrainei în 2024 și 2026.
Racheta este considerată cu dublă capacitate – poate transporta focoase nucleare de putere mică sau medie, dar și încărcături convenționale, inclusiv submunițiii cu ghidare de precizie.
Orejnik atinge viteze de peste Mach 10 în fazele de propulsie și terminală, ceea ce îl plasează ferm în categoria rachetelor hipersonice. Evaluările occidentale recente indică o rază de acțiune de aproximativ 5.500 de kilometri, depășind estimările anterioare de 4.000 de kilometri – cu implicații strategice semnificative.
Sistemul de ghidare al rachetei combină navigația inerțială cu infraroșu imagistic pentru țintire terminală, permițând operațiuni „trage și uită”, ceea ce reduce expunerea operatorilor și crește probabilitatea de lovire.
Al treilea atac, primul asupra Kievului
Atacul din noaptea de 23-24 mai reprezintă a treia utilizare confirmată a rachetei Orejnik în Ucraina:
21 noiembrie 2024 – Dnipro: Prima utilizare în luptă. Un MIRV a dispersat șase focoase – posibil prima utilizare în luptă a tehnologiei MIRV din istorie. Racheta a fost lansată de la Kapustin Yar, parcurgând aproximativ 800 de kilometri.
9 ianuarie 2026 – Lviv: Racheta a lovit o instalație de infrastructură din Lviv, la o distanță de aproximativ 1.448 km față de locul de lansare. Oficialii ucraineni au declarat că Orejnik părea să poarte focoase inerte, deși penetrările în structurile de beton și pădurea din jur sunt consistente cu desfășurarea unor submunițiii.
24 mai 2026 – Kiev: Prima utilizare a rachetei împotriva capitalei. Imaginile surprinse în timpul atacului au arătat șase grupuri de submunițiii MIRV, fiecare purtând câte șase proiectile cinetice – un tipar ușor diferit față de atacul de la Lviv, sugerând că Rusia continuă să testeze și să rafineze configurațiile de luptă ale armei.
O armă greu de interceptat
Analiștii militari subliniază că sistemele de apărare aeriană existente în Ucraina, precum MIM-104 Patriot, au dificultăți majore în interceptarea acestui tip de vector în faza terminală, din cauza vitezei hipersonice și a unghiului de atac aproape vertical.
Președintele Putin a afirmat în repetate rânduri că Orejnik este imposibil de interceptat. Deși această afirmație este contestată de experți occidentali, nicio rachetă Orejnik nu a fost doborâtă până în prezent.
Urmașul rachetei: „Fiul Orejnik”
Înainte ca racheta să fie folosită a treia oară, industria de apărare rusă anunțase deja că lucrează la un succesor. Denumit neoficial „Fiul Orejnik”, noul sistem este descris ca o versiune îmbunătățită a IRBM-ului existent, cu opt focoase cinetice în loc de șase și o capacitate de penetrare subterană extinsă la aproximativ 30 de metri, față de varianta actuală. Scopul declarat: penetrarea structurilor fortificate și a arhitecturilor moderne de apărare antirachetă din teatrul european.
Mesajul politic din spatele rachetei
Dincolo de dimensiunea militară, atacul are o componentă politică evidentă. Kremlinul amenințase că va lovi „centrele de decizie” din Kiev dacă Ucraina va ataca festivitățile de Ziua Victoriei din 9 mai de la Moscova. Ucraina nu a efectuat niciun astfel de atac – și totuși Kievul a fost lovit.
Atacul a avariat clădirea Ministerului Afacerilor Externe ucrainean, Cabinetul de Miniștri și Muzeul Național de Artă, și a distrus Muzeul Cernobâl și piața Lukianivskîi. Analiștii de la Institute for the Study of War consideră că atacul face parte din efortul lui Putin de a-și reface imaginea după o paradă de Ziua Victoriei larg criticată – și că demonstrează lipsa de bună-credință a Kremlinului față de orice acord de încetare a focului.
Rachetele în Belarus – o nouă presiune asupra NATO
În decembrie 2025, Rusia a desfășurat rachete Orejnik în estul Belarusului, probabil la aerodromul Krichev-6, o fostă bază aeriană situată la cinci kilometri de granița ruso-belarusă. Președintele Lukașenko a declarat că Belarus va găzdui zece rachete Orejnik.
Dezvoltarea și desfășurarea rachetei Orejnik au loc în contextul prăbușirii Tratatului privind Forțele Nucleare Intermediare (INF), semnat în 1987 între SUA și Uniunea Sovietică, care interzicea deținerea, producerea sau testarea rachetelor lansate de la sol cu o rază de acțiune cuprinsă între 500 și 5.500 km.
Post Scriptum: Rusia a amenințat cu lovituri „sistematice” asupra Kievului, vizând industria de apărare, centre de decizie și cartiere generale. A cerut evacuarea diplomaților și avertizarea populației civile. ISW interpretează aceasta nu ca forță reală, ci ca postură de imagine menită să ascundă slăbiciunea.
Umilința lui Putin din Zilei Victoriei când a trebuit să ceară ”Ucrainei permisiunea pentru parada din 9 mai” – a fost un semn de slăbiciune fără precedent. Amenințările la adresa Kievului sunt, în parte, o tentativă de recuperare a imaginii de putere. Rusia pierde teren pe mai multe fronturi simultan – Ofensiva de primăvară-vară 2026 nu înregistrează progrese operaționale semnificative. – Ucraina domină spațiul dronelor și lovește adânc în teritoriul rus. – Economia rusă este sub presiune, generând nemulțumiri interne față de Putin. Justificarea „represaliilor” – o construcție propagandistică prin care Rusia invocă un presupus atac ucrainean asupra unui liceu din Starobilsk ca pretext. ISW demontează această narațiune: nu există dovezi că obiectivul era exclusiv civil, Rusia folosește în mod obișnuit clădiri civile ca scuturi militare, iar tiparul istoric arată că Rusia lansează cele mai mari atacuri tocmai în preajma negocierilor de pace – pentru a le perturba, nu ca răspuns la provocări reale. Si nu în ultimul rănd convorbirea telefonică dintre Lavrov – Rubio: o operațiune de influență, nu de diplomație.
Apelul lui Lavrov către Rubio din 25 mai nu a fost un gest diplomatic sincer, ci o componentă a operațiunii informaționale ruse menite să portretizeze Ucraina și Europa ca sabotori ai păcii. De ce a sunat Lavrov? Să îl informeze pe Rubio despre amenințarea rusă împotriva Kievului – practic să anunțe oficial SUA că loviturile rusești urmează.În al doilea rănd să răspândească narațiunea Kremlinului – că Ucraina și partenerii săi europeni sabotează eforturile de pace, nu Rusia. Acest apel nu a fost un gest diplomatic autentic, ci o componentă a operațiunii de informare și influență a Kremlinului – folosind canalul diplomatic american pentru a legitima și amplifica propaganda rusă privind vinovăția Ucrainei în blocarea negocierilor. Rusia escaladează retoric și militar tocmai pentru că este slabă, nu pentru că este puternică.
