Pe 19 mai 2026, Departamentul pentru Afaceri și Comerț (DBT) al guvernului britanic a emis Licența Generală de Comerț GBSAN0004, intrând în vigoare a doua zi. Documentul autorizează importul în Regatul Unit al motorinei și combustibilului pentru aviație (jet fuel) obținut din petrol brut rusesc, rafinat în țări terțe – în special India și Turcia.
Licența este de durată nedefinită, revizuibilă periodic de către secretarul de stat pentru comerț. Tot în aceeași zi, guvernul a emis o licență separată pentru transportul maritim de gaz natural lichefiat (GNL) rusesc din instalațiile Sakhalin-2 și Yamal, valabilă până la 1 ianuarie 2027. Decizia reprezintă o inversare directă a poziției anunțate în octombrie 2025, când Londra promisese că va interzice importurile de produse petroliere rafinate în țări terțe din petrol rusesc tocmai pentru a „strangula fluxul de fonduri către Kremlin”. Contextul care a declanșat schimbarea este criza energetică generată de închiderea Strâmtorii Hormuz ca urmare a conflictului militar SUA-Israel cu Iranul – un eveniment care a făcut prețurile la combustibil să depășească maximele istorice anterioare, conform LBC. Motorina și jet fuel-ul constituie marea majoritate a importurilor britanice de produse petroliere rafinate din petrol rusesc.
Licența GBSAN0004 – emisă 19 mai 2026, în vigoare din 20 mai – durată nedefinită, revizuibilă periodic (câteva elemente)
· Produse vizate – motorină și jet fuel din petrol rusesc rafinat în India, Turcia și alte țări terțe
· Licență GNL separată – transport maritim GNL Sakhalin-2 și Yamal LNG – valabilă până la 1 ianuarie 2027
· Contextul declanșator – criza Strâmtorii Hormuz (conflict SUA-Israel-Iran) – prețuri la combustibil la maxime istorice
· Angajamentul anterior – octombrie 2025: Londra promisese interzicerea importurilor din petrol rusesc rafinat în țări terțe
Furtuna politică la Londra
Opoziția conservatoare a caracterizat operațiunea drept „nebunească” și „trădare”. Reacția liderului opoziției conservatoare, Kemi Badenoch, a fost explozivă. Într-un schimb dur la Prime Minister’s Questions, Badenoch l-a acuzat pe Starmer că finanțează „omorârea soldaților ucraineni” prin decizia de a relaxa sancțiunile. Ea a postat pe X că „după 18 luni de a sta ferm împotriva lui Putin, guvernul laburist a slăbit discret restricțiile”. Fostul ministru conservator David Lidington a mers și mai departe, calificând decizia drept „o trădare monstruoasă a Ucrainei”. „Kremlinul va râde astăzi de incompetența și prostia guvernului Starmer. Aceasta este o trădare a Ucrainei – și nu va face nimic pentru a ajuta consumatorii britanici.” – Kemi Badenoch, lider al Partidului Conservator. Care este contradicția fundamentală: Starmer acuzase în mod repetat Reform UK că este „pro-Putin” (Reform UK este un partid politic britanic de dreapta populistă, eurosceptic și anti-imigrație, condus de Nigel Farage/ Partidul este succesorul politic al formațiunii Brexit Party și a devenit una dintre principalele forțe de opoziție față de establishmentul politic britanic, atacând atât Partidul Conservator, cât și Partidul Laburist), în timp ce propriul său guvern sancționase 544 de nave ale flotei fantomă rusești. Acum, același guvern emitea licențe de import care răsturnau angajamentele publice asumate cu luni în urmă. Ministerul de Externe a insistat că nu se ridică nicio sancțiune, ci se „introduc sancțiuni noi și consolidate” – o formulare pe care criticii au găsit-o greu de justificat.
Revolta din interiorul Partidului Laburist
Criticile nu au venit doar din opoziție. Emily Thornberry, președinta Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Comunelor și deputată laburistă, a declarat la BBC Radio 4 că ucrainenii au fost „profund dezamăgiți” de decizie. „Am auzit de la oamenii din Ucraina peste noapte și știu că sunt foarte dezamăgiți… Suntem Marea Britanie, unul dintre cei mai puternici aliați ai Ucrainei, și am condus lupta împotriva Rusiei.” – Emily Thornberry, președinta Comisiei pentru Afaceri Externe, BBC Radio 4. Ministrul pentru Comerț, Chris Bryant, a admis în Parlament că decizia a fost luată într-un mod „stingaci” (clumsy) și a generat o înțelegere greșită a poziției guvernului. El și-a asumat răspunderea și și-a cerut scuze Parlamentului, precizând că licența va fi revocată sau suspendată cât mai curând posibil. Criticii au observat că documentul fusese publicat pe site-ul guvernului abia după ce presa îl semnalase deja, amplificând impresia unei măsuri luate în ascuns. Confruntat direct de Badenoch la Camera Comunelor, premierul Starmer a susținut că schimbarea reprezintă „două licențe specifice pe termen scurt pentru a introduce treptat noile sancțiuni și a proteja consumatorii britanici – aceasta este practica standard”. Un junior la Trezorerie, Dan Tomlinson, a recunoscut în final că „interesele naționale trebuie cântărite față de sprijinul pentru Kiev”.
Reacțiile europene și de la Kiev
Ucraina: dezamăgire și îngrijorare
Publicarea licenței a luat prin surprindere Kievul și partenerii europeni. Biroul președintelui Zelenski a anunțat că se află în comunicare „foarte activă” cu omologii britanici pentru a înțelege detaliile. Vladyslav Vlasyuk, trimisul special al lui Zelenski pentru sancțiuni, a scris pe X: „Presiunea asupra Rusiei ar trebui să crească necontenit, în timp ce stabilitatea pieței ar trebui asigurată prin abordarea cauzelor de bază – Hormuz.” – Vladyslav Vlasyuk, trimis special al lui Zelenski pentru sancțiuni John Foreman, fost atașat britanic de apărare la Kiev și Moscova, a sintetizat dilema Londrei în Kyiv Independent: „Este greu să te prezinți drept liderul coaliției bunăvoinței când faci afaceri cu petrol rusesc.” El a descris decizia ca „cinică, dar de înțeles” în contextul crizei energetice.
Europa: fermitate afirmată, îngrijorare reală
Comisia Europeană a răspuns prompt, asigurând că UE va continua pe calea sancțiunilor. Euronews a raportat că Bruxelles-ul testa posibilitatea introducerii unei interdicții complete a serviciilor maritime pentru tancurile rusești – tocmai când Washingtonul și Londra semnalau direcții contrare. Potrivit Euronews, „deciziile recente ale SUA și Regatului Unit sugerează o luptă la deal” pentru obținerea acordului aliaților. EU Today a subliniat că decizia britanică expune o vulnerabilitate structurală a regimului de sancțiuni occidental: atât timp cât petrolul rusesc poate fi rafinat în India sau Turcia și reimportat cu origine formală terță, sancțiunile creează o gaură strategică pe care Moscova o exploatează sistematic. „UE se confruntă cu același obstacol”, nota sursa. Washingtonul prelungise, luni, o derogare similară permițând achiziții limitate de petrol rusesc pe mare, invocând aceleași presiuni ale crizei Hormuz – o convergență anglo-americană care a alimentat suspiciunile partenerilor europeni.
Paradoxul Starmer
Cazul licenței GBSAN0004 cristalizează o tensiune fundamentală: cum pot fi reconciliate angajamentele anti-Putin cu presiunile interne generate de o criză energetică structurală? Starmer a construit o identitate politică explicită în opoziție față de Moscova – sancționând 544 de nave fantomă, prezidând întâlniri ale Coaliției Bunăvoinței și denunțând public pe cei pe care îi considera „pro-Putin”. Tocmai această retorică îi face acum poziția vulnerabilă. Închiderea Strâmtorii Hormuz a produs un efect neașteptat: a ridicat valoarea strategică a petrolului rusesc pe piețele globale, forțând inclusiv aliații cei mai fermi ai Ucrainei să aleagă între principii și pragmatism energetic. Moscova beneficiază implicit de pe urma acestei situații — exact tabloul pe care Badenoch îl numea, cu un singur cuvânt: „nebunesc”. Și încă o lamurire: Kemi Badenoch este lidera Partidului Conservator din Marea Britanie și principala figură a opoziției față de guvernul laburist condus de Keir Starmer. Născută în Londra și crescută parțial în Nigeria, Badenoch a devenit una dintre cele mai influente voci ale aripii conservatoare dure din politica britanică. Este cunoscută pentru pozițiile ferme privind imigrația, identitatea națională, economia de piață și politica externă. Badenoch îl atacă pe Starmer pentru ceea ce ea consideră o contradicție majoră: un guvern care se declară anti-Putin, dar care acceptă indirect combustibili proveniți din petrol rusesc. De aici formularea ei foarte dură, în care a descris situația drept „nebunesc” („madness”).
