1. Deși ar fi mai bine să ia tramvaiul și să plece acasă, doamna Oana Gheorghiu ar vrea să redreseze metroul. Nu căzuse Guvernul care ne-a redresat de ne-a sleit? Nu vă mai chinuiți, doamna Gheorghiu, că am eu o soluție pentru care m-ar invidia și Bolojan. Să-l redreseze francezii (cum spera Drulă) sau nemții. Adică să vopsească vagoanele la mișto. Să pună câte două băncuțe (tot la mișto) în fiecare stație. Și să scrie lozinci corporatiste (de data asta în mod serios) pe pereți. Eventual niște goange cu ecologeala. Și pe urmă să umble la prețuri. Înainte să vină binefăcătorul Bolojan, o călătorie era 5 lei. Acum e 7, pentru că arsura la buzunar se cheamă reformă. După ce vor descăleca (de pe scara rulantă) acele companii de mare angajament, mă aștept ca prețul unui bilet să fie peste 10 lei. Spre 15, chiar 20 de lei. Adică 2,55 euro la Paris, 4 euro în Berlin, dar Berlin are o suprafață de nouă ori mai mare decât cea a Parisului. Doamna Gheorghiu, românii sunt cam obraznici! Metroul trebuie să devină un lux pentru ei. Multinaționalele vor încasa banii vreo patru-cinci ani și vor dispărea brusc, dar nu înainte de a ne certa pentru că suntem înapoiați. Și vor veni alte corporații pricepute și generoase. Altă vopsea, alte lozinci, iar biletul va sări la 25 de lei, la 30 de lei, la 35 de lei și – daaaaa! – la 50 de lei în 2030. Din cei 50 de lei, 10 pentru adorabilul ăla de Zelenski, fiindcă ne va costa reconstrucția Ucrainei mai mult decât războiul.
2. ”Sufocarea societății civile”, da, ”sufocarea societății civile”! Așa se cheamă mai nou lipsa de transparență a oengeurilor. Toți suntem controlați, mai puțin oengiștii. Țineți minte perioada în care vorbitorii de giboneză corporatistă îi înjurau pe afaceriștii care aveau offshore-uri? Oengeurile sunt offshore-uri trotinetiste. Acolo e corupția de argint a României. Corupția de aur e la multinaționale, unde prăpădiții mancurtizați sunt mândri că au datorii bancare.
3. Bineînțeles că oengeurile trebuie să-și facă publice finanțările. Ca să vedem și noi cine a investit în teroarea din Piața Victoriei. Să vedem și noi cine a dat bani pentru labele alea galbene, mari cât capacul de veceu, pe care scria ”Toți pentru represiune” sau așa ceva. Să vedem și noi cine a stipendiat salamandrele oengiste de după Colectiv, care au distrus sistemul sanitar. Să vedem și noi dacă există sau nu bănci care au băgat bani (luați din dobânzile puse românilor) în anchetele alea de presă care au distrus afacerile autohtone. Să vedem și noi cât costă lupta împotriva corupției și cât de cinstit e plătită această luptă. Să vedem și noi nota de plată pentru progresism, cea mai mare nenorocire a României de la Stalin încoace.
