1. Guvernul Bolojan a căzut, dar e mai puternic decât înainte, Bolojan reformează, puterea noastră de cumpărare scade, totul e de la mirific în sus. Am o întrebare. De ce nu a vrut Bolojan să reformeze și panarama parazitară numită Societate civilă? Guvernul Bolojan îi bubuie și pe bugetari, și pe oamenii din privat, dar Societatea civilă, gomoasă și pomanagie e intangibilă. Hoții bugetari și hoții din lumea afacerilor au identitate. Îi vedem la televizor, îi înfierăm, magistralele magistrate ale lui Băsescu s-au afirmat pe spatele lor. Societatea civilă înseamnă oengeuri blatiste și furajate cu câteva miliarde de euro pe an. Da, câteva miliarde, acolo se situează suma, n-am exagerat. Și acele oengeuri sunt cristal. Statule, să nu le atingi, că riști să le ciobești virginitatea! Cine te crezi, Statule, ca să-i deranjezi pe milogii de lux? Fascinantă mi se pare cerșetoria ”redirecționați 3,5% din impozitul pe venit” către nu știu ce casă de comenzi a pădurii Băneasa, care trăiește oricum din fonduri operative. Stați puțiiiiin, că vă dau imediat, mai donez ceva pentru Ucraina, pe urmă pentru eco-anarhiști și ajung la voi. Avem și o facultate de propagandiști cu mâna întinsă. Se cheamă SNSPA.
2. Ați văzut măcar cinci minute din filmul ”Cămătarii”, făcut de ProTV? E o lecție despre România anilor ’90. Cum își închipuie infantilii din USR că îi pot păcăli pe oamenii care erau tineri în perioada aia? În anii ’90 s-a maturizat o generație căreia îi murise naivitatea la revoluție. Sunt convins că filmul va ajunge și pe Netflix și pe alte platforme, fiindcă este peste multe documentare de profil. Mă și mir că PRO TV a făcut un film atât de bun. Un film autentic, frust. ProTv ne obișnuise cu serialul ”Tătuțu”, o hapciupaleală cu bandiți caricaturali, depășită în materie de jenibilitate doar de documentarele trotinetiste, difuzate duminica, la ”România, te iubesc!” Emisiunea ”România, te iubesc!” ar trebui să-și schimbe titlul în ”Ce mai vor useriștii să vândă?” Dacă acele fabrici sunt ruginite și au directori hoți, lăsați-le acolo, nu combinați voi nimic! Useriștii trebuie ținuți la distanță de orice obiectiv industrial din România. Obiectiv adică atracție, adică înstrăinare. Noi am trăit din plin anii ’90, nu voi, noi am crescut în anii ’70 și ’80, nu voi, și credeți că ne pârliți voi pe noi?
3. Dacă tot am deschis subiectul, câteva cuvinte și despre filmele artistice românești. Toate sunt trotinetiste și toate omagiază mediocritatea. Și pentru că banalul este vedeta acestor producții, în toate, în absolut toate vedem acel clișeu înfiorător cu soțul și soția discutând un sfert de oră în bucătărie despre nimicuri ca ei doi. Marii noștri regizori au un gen de candoare maniheistă. Repulsia normală față de un caraghios ca Georgescu, de pildă, e contrabalansată de simpatia față de ființele în curs de formulare de pe strada corporatistă Dimitrie Pompeiu. Grav e că au păreri și unele actrițe frumoase ca Meryl Streep și talentate precum Cezara Dafinescu în palton.
