Duminică, 20 septembrie, mecklenburgii votează într-un scrutin considerat unul dintre cele mai importante teste electorale ale anului pentru extrema dreaptă germană. Leif-Erik Holm, candidatul AfD la funcția de premier (Ministerpräsident), speră să repete la malul Mării Baltice performanța obținută de partid cu două săptămâni înainte în Saxonia-Anhalt, acolo unde AfD a fost la un pas de majoritatea absolută. Dacă ar câștiga, Holm ar deveni unul dintre primii lideri de land de extremă dreapta din Germania postbelică.
Cine este de fapt omul din spatele sloganului de campanie „blaue Wende” (schimbare albastră)?
De la vocea radioului la fruntea partidului
Leif-Erik Holm s-a născut la 1 august 1970 la Schwerin, în fosta Germanie de Est. Conform biografiei sale oficiale depuse la Bundestag, a urmat o școală politehnică de zece clase, s-a calificat ca electrician, și-a făcut stagiul militar în Armata Populară Națională (NVA) a RDG, iar apoi și-a luat bacalaureatul și a studiat economie la prestigioasa Universitate Humboldt din Berlin. Este căsătorit și are patru copii, deși își ține deliberat viața de familie departe de spațiul public.
Aproape două decenii, Holm nu a fost politician, ci una dintre cele mai cunoscute voci radio din nordul Germaniei, a moderat emisiuni la Antenne MV, FFH și NDR. Cariera în politică a început abia în 2013, odată cu fondarea filialei regionale AfD din Mecklenburg-Vorpommern, al cărei co-președinte este, cu o scurtă întrerupere, neîntrerupt de atunci.
Provocarea Merkel și ascensiunea unui „chip moderat”
Numele lui Holm a ajuns pentru prima dată în presa internațională în 2017, când a candidat direct împotriva Angelei Merkel în propria ei circumscripție de pe litoralul baltic, pe care cancelara o deținea din 1990.
„Vrem s-o trimitem pe Merkel acasă”, declara atunci pentru Reuters, invocând nemulțumirea față de decizia din 2015 de a deschide granițele pentru peste un milion de migranți. Universitari citați de agenție îl descriau drept reprezentantul aripii „moderate” a AfD, un profil pe care Holm și l-a cultivat constant, spre deosebire de politicieni precum Björn Höcke, asociați direct cu retorica extremistă.
Când apărarea SS-ului a devenit, în opinia lui, „ceva normal”
În 2024, în emisiunea germană „Hart aber fair”, Holm a fost întrebat despre afirmațiile candidatului european al AfD, Maximilian Krah, care sugerase că nu toți membrii SS ar fi fost criminali. Holm a răspuns că afirmația este „practic normală”, argumentând că în orice organizație criminală există și oameni nevinovați, pentru că imediat după, să se corecteze și să recunoască public că SS-ul a fost „o organizație absolut criminală, care a ucis milioane de oameni”. Momentul a stârnit critici din partea unor politicieni CDU, FDP și BSW, iar la nivel european a contribuit la ruptura oficială dintre Rassemblement National al Marinei Le Pen și AfD în Parlamentul European.
Institutul american-german de analiză politică (AGI) a documentat și alte episoade similare: Holm a promovat în structurile de partid figuri precum Dario Seifert, fost lider al organizației de tineret a AfD, Junge Alternativă, dizolvată ulterior pentru extremism.
Într-un interviu recent, întrebat despre asocierea sa cu Höcke, condamnat pentru folosirea unui slogan asociat trupelor de asalt naziste (SA), Holm a răspuns simplu că liderul de extremă dreapta „este în același partid” cu el, respingând ideea că această alăturare ar conta pentru electorat.
AfD, etichetată oficial „extremistă de dreapta” cu ecou până la Washington
Contextul în care candidează Holm nu este unul oarecare. La 2 mai 2025, Oficiul federal german pentru protecția Constituției (Verfassungsschutz) a clasificat AfD la nivel național drept organizație „confirmat extremistă de dreapta”, citând poziții xenofobe.
Decizia a avut ecou neobișnuit de departe: secretarul de stat american Marco Rubio a numit-o „tiranie deghizată”, într-un moment care a tensionat relațiile germano-americane. Curios, filiala regională condusă de Holm din Mecklenburg-Vorpommern rămâne, potrivit Wikipedia și presei germane, singura organizație est-germană a AfD care nu a primit această etichetă la nivel de land. Un detaliu pe care Holm îl folosește constant pentru a-și susține imaginea de politician rezonabil.
În paralel, apropierea partidului de mediul de afaceri a crescut: asociația germană a antreprenorilor de familie a confirmat anul trecut că renunță la „zidul de foc” față de AfD, iar Holm, purtător de cuvânt economic al fracțiunii din Bundestag, a confirmat că a participat la întâlniri cu acest lobby, o mișcare care a stârnit controverse publice.
Scandalul de ultimă oră: un candidat AfD condamnat pentru jaf armat
Cu doar câteva săptămâni înainte de vot, campania lui Holm a fost umbrită de un scandal cu iz mai degrabă penal decât ideologic. Presa regională (Ostsee-Zeitung, Nordkurier) a dezvăluit că Sascha Gläser, candidat AfD pe listele din Rostock, a fost condamnat pentru jefuirea armată a unei bănci Volksbank din Duisburg în 2012, ocazie cu care ar fi amenințat o femeie.
AfD susține că nu știa despre trecutul candidatului. Într-o dezbatere electorală televizată, premiera în exercițiu, social-democrata Manuela Schwesig, l-a atacat direct pe Holm: „candidați alături de un jefuitor de bănci”.
Holm a încercat să minimalizeze subiectul, precizând că Gläser intenționase să renunțe la mandat, dar retragerea candidaturii nu mai era posibilă din punct de vedere legal. Cazul e cu atât mai incomod cu cât AfD se prezintă drept partidul „legii și ordinii”.
Fisuri interne: candidat la șefia landului, dar absent de pe lista partidului
Un alt detaliu mai puțin vizibil publicului larg, arată tensiunile din interiorul filialei regionale: deși este propus oficial drept candidat pentru funcția de Ministerpräsident, Holm nu figurează deloc pe lista regională a partidului pentru land.
Primul loc pe listă îi revine co-președintelui Enrico Schult. Potrivit presei germane, organizația e descrisă drept „ruptă”, iar o parte a membrilor mai tineri ar dori chiar înlocuirea lui Holm din fruntea partidului. Practic, Holm candidează doar direct, în propria circumscripție (aceeași în care a candidat cândva împotriva lui Merkel), nu pe listă.
