Criza politică de la vârful României ridică numeroase semne de întrebare și aduce foarte puține răspunsuri. Când doi lideri ajung să își sacrifice imaginea, partidele și stabilitatea țării pentru decizii greu de explicat, te gândești imediat la ce anume îi împinge înainte. Cine îi ține în brațe pe Ilie Bolojan și Nicușor Dan și de ce pare că aceștia execută un scenariu scris în altă parte, nu la București?
Ilie Bolojan a bătut cu pumnul în masă la ședința BPN a PNL și și-a impus punctul de vedere: partidul nu va vota Guvernul Veștea în Parlament. La prima vedere, pare o demonstrație de forță, victoria șefului care încă mai domină partidul. Dar, oare, chiar așa stau lucrurile? Dacă privești atent, observi altceva – nu este victoria lui Bolojan, ci începutul sfârșitului pentru PNL.
Disperarea lui Bolojan miroase a interes străin
Omul acesta se agață de funcția de premier cu o disperare care începe să ridice întrebări serioase. Și niciuna nu-i despre ambiții și obiective politice, aici miza este alta. Bolojan se comportă ca Liviu Dragnea în perioada lui de apogeu, devine dictatorul care se ridică împotriva propriului premier, amenință în stânga și-n dreapta cu executarea și lansează acuzații de trădare dacă îndrăznește cineva să nu facă ce spune el.
Liberalilor din tabăra „Bolo” le scapă un detaliu esențial: Parlamentul României nu a dat un vot împotriva PNL, ci împotriva lui Ilie Bolojan! PSD și AUR au taxat măsurile economice sufocante și distrugerea lentă a antreprenoriatului românesc. A fost un „Nu” categoric pentru premierul care începuse să guverneze contra românilor, nu pentru ei. De când clanul #Rezist a pus gheara pe Palatul Victoria, țara a fost adusă într-o stare de tensiune economică și socială cum rar am mai văzut după 1989. Inflația a explodat (trece de 10%), oamenii trăiesc de pe o zi pe alta, iar firmele românești sunt împinse spre faliment în timp ce marile corporații continuă să primească facilități, protecție și contracte. Dacă mai punem la socoteală și faptul că protestele și grevele sunt la ordinea zilei și pare doar o chestiune de timp până când nemulțumirile locale se vor transforma într-o mișcare națională, cu final ce poate fi imprevizibil, avem imaginea perfectă a guvernării bolojeniste.
Și, atunci, apar două întrebări cu greutate: 1. De ce refuză Ilie Bolojan să facă un pas în spate, deși este atât de contestat? 2. Cine îl ține cu orice preț la butoane?
Deja nu se mai poate vorbi de ambiție personală, cel puțin, nu în halul în care au ajuns lucrurile. Avem un președinte de partid care preferă să arunce în aer PNL decât să accepte ideea retragerii. De ce? Îi cer creditorii/sponsorii externi să rămână pe poziții? Există presiuni venite din zona corporațiilor și a ambasadelor occidentale? A devenit Ilie Bolojan garantul unor interese economice și financiare care depășesc granițele României?
Sunt întrebări cât se poate de legitime, născute din nemulțumirea poporului, care începe să simtă că România nu mai este condusă politic, ci administrată conform ordinelor venite din străinătate.
Nicușor, o marionetă. Da, dar a cui!?
Dacă la Bolojan vedem obsesia puterii, la Nicușor Dan observăm ceva și mai grav: președintele are comportamentul unei marionete politice, o paiață care execută fără să înțeleagă pe deplin ce se petrece în jurul ei.
În mai puțin de un an de mandat, Nicușor Dan a bifat o contraperformanță uluitoare: are cea mai abruptă prăbușire de imagine dintre toți liderii postdecembriști. Nici Klaus Iohannis, campionul aroganței și al absenței, nu ajunsese detestat atât de repede.
Nicușor ia niște decizii absolut halucinante, de parcă cineva îi șoptește permanent în cască ce trebuie să facă. La începutul crizei politice a chemat partidele la consultări, apoi a venit cu ideea unui premier din cercul propriu de consilieri și a încercat să împingă spre Palatul Victoria un Guvern făcut aproape integral din oamenii lui. După care, într-o dimineață de duminică, ne-a anunțat senin că s-a răzgândit și că România are nevoie, de fapt, de un Executiv politic.
Așa a apărut Adrian Veștea, propunerea venită fără consultări, fără negocieri și fără ca măcar PNL să fie anunțat oficial.
Nicușoare, tu ai venit la Cotroceni cu gafele la purtător sau ele fac parte din regie? La tine nu mai poate fi vorba de erori politice normale, vedem că este o succesiune de decizii atât de contradictorii și lipsite de logică încât vrem să știm doar atât: cine a scris scenariul? Distribuția o știm, saltimbancii se dau în spectacol seară de seară la televizor. Dar regizorul încă stă ascuns în spatele cortinei.
Tocmai acest gând ne înfioară: ușurința cu care atât Ilie Bolojan, cât și Nicușor Dan sunt dispuși să sacrifice tot, inclusiv stabilitatea țării, pentru obiective care nu au nicio legătură cu interesul național!
Băi, dacă v-ați săturat de România și de problemele ei, de ce nu plecați, pur și simplu? Ce vă ține atât de încrâncenați în funcții? Ce misiune mai aveți de îndeplinit? Cu fiecare zi în care hrăniți această criză, cu atât se vede că asistăm la executarea unei agende din afară.
La criza politică actuală, există o singură soluție democratică: alegeri anticipate! Lăsați oamenii să voteze! Lăsați poporul să decidă cine trebuie să conducă țara! Și, de data asta, aveți măcar decența să respectați opțiunea națiunii române!
