Am scris, ieri, că verdictele CCR pe Legea ANI nu închid scandalul din ultimele zile. Dimpotrivă, „distracția” abia acum începe cu adevărat. Privite cu atenție, evenimentele de la Curtea Constituțională reprezintă un mesaj direct adresat unui singur destinatar: Nicușor Dan. Dar, hai să desfacem firul acestei povestiri cu final încă necunoscut, să vedem cine a tras sforile și, mai ales, cine a fost tras pe sfoară.
Mai întâi, însă, merită să ne întoarcem la episodul care a declanșat scandalul ultimelor zile: întâlnirea dintre Ilie Bolojan și Simina Tănăsescu, în weekend-ul de dinainte ca judecătorii CCR să analizeze modificările Legii ANI.
Bolojan a crezut că negociază. De fapt, el era negociat
Ar fi foarte interesant de aflat cine a pus la cale această întâlnire și a stabilit locul, în biroul șefului Senatului. Cine este nașul? Cui îi revin meritele? O, și ce merite, că doar nu-și închipuie cineva că dialogul dintre cei doi nu a fost înregistrat! „Sistemul” a lucrat ca la carte, iar Simina Tănăsescu și-a făcut datoria; adică, „a livrat”, cum se spune.
În ceea ce-l privește pe Ilie Bolojan, el a ieșit cel mai prost din această capcană politică întinsă de „Sistem”. A căzut în ea ca vițelul dus la abator. S-a dus cu gândul să obțină un verdict favorabil pentru prietenul Dominic Fritz, s-a dus cu speranța că va putea să salveze USR-ul și viitoarea sa alianță politică, dar a sfârșit prins cu mâța-n sac… sau ca fosta primăriță de la „1”, Clotilde Armand, cu mâna în sacul de voturi. Bolojan are, acum, lipită pe frunte imaginea liderului politic care a încercat să influențeze Curtea Constituțională, iar amendamentul incompatibilului Fritz oricum a trecut de votul judecătorilor.
Favorul făcut lui Nicușor Dan
Iată câteva întrebări care ard în așteptarea unor răspunsuri. De ce a recurs la această manevră „Sistemul”? Ce a urmărit? Pe cine voia să salveze și pe cine voia să sacrifice? Și, de ce neapărat acum? Aici stă, de fapt, cheia. Dacă analizăm la rece toată situația, descoperim că decizia CCR nu a fost doar o palmă pentru Bolojan, ci, în același timp, o mână întinsă lui Nicușor Dan.
Să nu fim orbi: „amendamentul Mirabela”, cerut de AUR – cel care ar fi obligat „partenerii de viață” ai demnitarilor să-și declare averile, la fel cum fac soții – avea o singură țintă reală, anume relația dintre Nicușor Dan și Mirabela Grădinaru, cu care președintele are doi copii, fără să fie căsătorit. Miza amendamentului asta a fost: să se vadă, public, ce sume ar putea sta pe numele partenerei președintelui, în condițiile în care există, de multă vreme, suspiciuni (nedovedite) despre bani depuși acolo tocmai ca să nu apară în propria declarație de avere a șefului statului.
Iar CCR, din pix, a declarat neconstituțional amendamentul cerut de AUR. Astfel, judecătorii i-au făcut pe plac președintelui, salvându-i pielea și scutindu-l de o expunere publică primejdioasă, care îi putea distruge cariera.
Da, „Sistemul” i-a întins o mână de ajutor lui Nicușor Dan! I-a făcut un serviciu pe care nu îl ceruse, dar pe care l-a primit cu brațele deschise. Și, ca în atâtea alte domenii, și politica respectă o regulă veche, care nu se regăsește în manuale: favorurile se întorc. Poate nu imediat și poate nu în forma în care au fost oferite, dar, mai devreme sau mai târziu, cel care a primit ajutor trebuie să demonstreze că a meritat sprijinul.
Nicușor, mai muncim și noi pentru România?
Acum, după decizia CCR pe „amendamentul Mirabela”, mingea este la Nicușor Dan. Ce face președintele cu mâna care i-a fost întinsă – o apucă sau întoarce spatele, ca de fiecare dată până acum?
A răspunde pozitiv înseamnă, concret, două lucruri pe care Nicușor Dan le tot amână de luni de zile:
Întâi, desemnarea unui premier. România nu are, de peste 4 luni, un guvern cu puteri depline (nici Emil Boc nu a fost ținut în brațe atâta timp de Traian Băsescu!). Președintele a avut două încercări eșuate (Tomac, retras; Veștea, picat la vot)… iar de atunci, tăcere. Are pe masă și varianta Sorin Grindeanu, propusă de PSD, plus, bineînțeles, declanșarea alegerilor parlamentare anticipate și, în felul acesta, oferirii poporului șansa de a-și alege reprezentanții.
A doua problemă este la fel de gravă și trebuie rezolvată urgent: România nu are, de aproape trei ani, un director deplin la SRI, iar situația nu stă mult mai bine nici la SIE. Cel mai important serviciu de informații al țării este condus, de multă vreme, printr-un interimat care nu ar trebui să existe într-un stat NATO funcțional. Securitatea națională a devenit, cu Nicușor Dan președinte, un subiect care se poate rezolva „într-un timp rezonabil”, ca să folosim expresia lui preferată pentru orice decizie pe care nu vrea să o ia.
Mesajul primit din partea „Sistemului” trebuie tradus corect: Cotroceniul nu este Primăria Capitalei! Nicușor Dan nu mai poate conduce România prin amânare, ezitare, răzgândire de ultim moment sau refuzul asumat al deciziei. Cu această metodă a reușit să ducă un mandat întreg de primar general fără să semneze vreun document important, ascunzându-se în spatele „grelei moșteniri”, dar la conducerea țării nu merge strategia asta.
Nicușor Dan a cerut mandatul de președinte și l-a primit. Acum, trebuie să joace mingea, altfel…
Șah sau mat la președinte?
Iar dacă președintele continuă să nu livreze, promită și să se răzgândească, atunci e posibil să fie pedepsit, așa cum a luat-o pe coajă Ilie Bolojan.
Cum? Simplu: AUR are pregătit, deja, instrumentul politic al suspendării. Suveraniștii au lansat, la începutul lui august, platforma dedicată exact acestui scop. Nimeni nu garantează că o suspendare ar și reuși, dar este suficient să existe presiune constantă, precum o sabie ținută deasupra capului. În felul acesta, Nicușor Dan va fi obligat să muncească, în sfârșit, pentru România!
Vorba unei „vrăbiuțe” care știe cum merge treaba – președintele a intrat într-un joc crezând că îl controlează, dar să vezi ce șoc va avea când o să descopere, mai târziu, că, de fapt, jocul îl controlează pe el!
