Programul de guvernare prezentat de Siegfried Mureșan pare copiat pe un stick direct din calculatorul Ursulei von der Leyen. Dacă nu a fost scris de șefa Comisiei Europene, atunci trebuie căutată sursa pe la Berlin, că prea a fost construit pe ideea „Totul pentru străini, nimic pentru români!”.
Nicio țintă clară, niciun calendar, nicio sursă de finanțare pentru promisiunile făcute, dar cu un sistem de priorități împrumutate de la Ilie Bolojan – tăieri, concedieri, penalități.
România, o subrubrică într-un tabel Excel
Parcurgând ce vrea să facă Mureșan, afli că România a devenit o subrubrică într-un tabel Excel, dintr-o țară în care oamenii trebuie să-și plătească facturile, să-și țină copiii la școală, să-și salveze firmele de la faliment.
Siegfried Mureșan și echipa lui de experți au mâzgălit pe grabă 28 de puncte în care vorbesc despre reformarea administrației, privatizarea companiilor de stat, energie, finanțe, sănătate, pensii speciale și digitalizare, dar concretul lipsește cu desăvârșire, de parcă textul a fost redactat cu ajutorul IA-ului. Coborând din avionul cu „reforme structurale” visate de premierul desemnat ai impresia că ai călătorit în „Țara minunilor”… doar că fără minuni.
Nu-i de mirare că luni dimineață, la prima oră, PSD a transmis un scurt, dar elocvent „Hai, sictir, Vasile!”, iar AUR a anunțat că nici măcar nu va fi în sală la votul din Parlament. Păi, ce să votezi? Un testament economic semnat înaintea decesului României?
Luat la bani mărunți, acest program de guvernare frumos împachetat în limbaj corporatist, cu „reforme”, „eficientizare”, „competitivitate” și „consolidarea finanțelor” aruncate strategic printre pagini, îți dă impresia că România este pe punctul de a deveni o a doua Elveție, dacă mai strângem puțin cureaua.
Avem peste 5 milioane de oameni aflați în risc de sărăcie sau excluziune socială (date Eurostat), dar premierul desemnat nu a găsit nicio măsură concretă de sprijin, cu termene și bani puși în față, pentru acești români.
Nimic despre prețul energiei și al combustibililor, deși plătim la pompă și la factură la nivelul Occidentului.
Nimic pentru fermieri, care sunt lăsați (ca de obicei!) să-și strige disperarea în stradă.
Nimic pentru capitalul românesc – zero sprijin la IMM-uri, coloana vertebrală a economiei naționale, zero măsuri pentru locuri de muncă noi (dar, subtile amenințări despre concedieri), zero pe linie și în ceea ce privește producția românească.
Guvernul „Cândva o să primiți”
Siegfried Mureșan promite că vor fi creșteri de pensii, dar nu spune când. „Atunci când situația bugetară o va permite” nu este un plan, ci o amăgire. Românii vor să știe din ce vor trăi amărâții care nu-și mai permit coșul de cumpărături, ce se va întâmpla cu pensionarul care numără zilele până la următoarea încasare, cu fermierul care vinde sub costul de producție, cu antreprenorul împins spre faliment de facturile tot mai mari venite la firma sa și care se întreabă dacă mai poate păstra toți angajații sau trebuie să dea afară din oameni.
Dacă mergi și îi spui românului care azi plătește prețuri nesimțite la aproape orice că va primi cândva o reducere – dar, numai dacă deficitul bugetar și Bruxellesul vor permite -, să nu te miri că trebuie să mergi pe stradă păzit din toate părțile de SPP-iști și jandarmi!
Unde este calendarul clar pentru măsurile sociale, Vasile Siegfried? Unde sunt țintele cuantificabile pentru reducerea sărăciei? Unde sunt instrumentele concrete pentru fermieri, transportatori, IMM-uri și pentru producătorii români? Cum îi ajuți, premierule „wannabe”, pe cei care produc să rămână pe piață acum, când energia, forța de muncă și finanțarea au explodat? Ai făcut studii de impact privind măsurile dorite? Unde sunt? Din ce bani se vor finanța toate? Din noi și noi împrumuturi? Datoria publică a României se apropie de 60% din PIB – câtă vreme vom mai putea împrumuta, când fiecare euro adus costă aproape dublu, că luăm credite la cele mai ridicate dobânzi din UE?!
Toți îndoctrinații de la Bruxelles vorbesc despre „reducerea risipei”, dar românul nu cumpără pâine cu „risipa redusă” la care visează globaliștii. Peste tot se vorbește despre competitivitate, dar o fabrică/microîntreprindere nu supraviețuiește cu sloganuri.
Vasile Siegfried, un bugetar de lux
Inevitabil, te întrebi dacă nu cumva Siegfried Mureșan, acest bugetar de lux, a rămas blocat, mental, undeva între un birou din Bruxelles și o sală de conferințe din Strasbourg. Omul ăsta este decuplat total de realitatea românească, ceea ce ne face să credem că acesta nu e un program de guvernare, ci o directivă trasată din Vest, cu un singur scop: să îngroape economia României atât de adânc încât țara să nu-și mai revină niciodată! Deocamdată, suntem în punctul în care împrumutăm bani (Programul SAFE) pentru ca Rheinmetall, din Germania, să dea salarii, prime și bonusuri angajaților săi. Aici am ajuns – luăm credite ca să finanțăm bunăstarea nemților! Suntem fraierul de serviciu din UE.
PNL și USR plâng că social-democrații nu sunt de partea lor, dar când te prezinți în Parlament cu un program fără români, e clar care-i rezultatul: un premier fără voturi!
