„Național” este în măsură să dezvăluie adevăratul joc politic din culisele puterii și, mai ales, direcția în care se îndreaptă întreaga operațiune de desemnare a viitorului premier. Așa cum am anticipat și alte mișcări făcute în spatele cortinei, putem afirma și acum, fără ezitare, că numele lui Eugen Tomac este folosit doar ca element de decor într-un plan mult mai amplu. Consilierul lui Nicușor Dan și soluția salvatoare cu care rețeaua globalisto-soroșistă ne asediază de câteva zile joacă rolul „iepurelui”, iar câștigătorul cursei este, deja, cunoscut.
Drumul spre Palatul Victoria a fost pregătit încă din primăvară pentru Cătălin Predoiu. Toate semnalele care vin din zona structurilor de putere converg spre această concluzie: liberalul din fruntea MAI reprezintă varianta aleasă și în jurul căreia există consensul necesar pentru instalarea unui nou Executiv.
Tomac, băgat la înaintare
De altfel, ziarul „Național” a dezvăluit încă de acum câteva săptămâni că Predoiu este numele agreat de toți actorii implicați pentru funcția de prim-ministru, iar evenimentele din ultimele zile nu fac decât să confirme acest scenariu.
Așadar, nominalizarea lui Eugen Tomac nu trebuie privită ca o opțiune reală, ci ca o etapă intermediară din strategia atent construită. Calculul este simplu, dar în același timp cinic: Tomac va fi trimis în față tocmai pentru că se știe că nu poate trece de votul Parlamentului. AUR nu va susține niciodată o asemenea variantă, iar PSD nu are niciun interes să legitimeze politic o formulă care avantajează exclusiv președinția și cercurile de influență din jurul lui Nicușor Dan.
Trebuie să ne așteptăm ca, după căderea previzibilă a variantei Tomac, în scenă să intre Cătălin Predoiu. Va fi prezentat drept „soluția responsabilă”, „compromisul necesar” și omul capabil să stabilizeze scena politică într-un moment de criză. Iar liberalii se vor afla în fața unei mari dileme, în acel moment. De fapt, exact aici este cheia întregii operațiuni. Presiunea timpului, instabilitatea politică și blocajul instituțional vor fi folosite pentru a împinge partidele parlamentare să accepte rapid formula Predoiu, sub pretextul că România nu își mai permite alte săptămâni de negocieri sterile și războaie politice.
În tot acest timp, Nicușor Dan încearcă să joace un teatru politic destul de transparent pentru cine știe să privească dincolo de declarațiile oficiale. Președintele vrea să lase impresia că negociază intens cu partidele și că își dorește o soluție consensuală, dar adevărul este că direcția a fost stabilită. Tomac este folosit pentru a consuma o etapă procedurală și pentru a crea artificial senzația că s-au încercat toate variantele înainte de apariția „salvatorului” Predoiu.
Mai mult decât atât, așa cum am mai arătat, sunt informații că actualul ministru de Interne beneficiază nu doar de susținerea unor centre cu greutate din țară, ci și de un anumit grad de acceptare externă. Concret, știm că Predoiu ar avea inclusiv girul americanilor, ceea ce explică de ce numele său continuă să rămână în picioare indiferent de turbulențele politice și de negocierile purtate la vedere.
Urmează „decapitarea” lui Bolojan?
Între timp, în PSD lucrurile încep să se limpezească. Liderii din teritoriu transmit tot mai clar că nu vor să voteze un guvern tehnocrat și nici să accepte o formulă care să scoată partidul din jocul puterii. „Nu am dat jos Guvernul Bolojan pentru a pune un tehnocrat în loc”, spun tot mai multe voci influente din partid. Mesajul a ajuns la Sorin Grindeanu, care știe că orice pas greșit făcut poate arunca partidul într-o nouă criză electorală.
Dar, mai interesant este ce se întâmplă în PNL, acolo unde conflictul dintre tabăra lui Ilie Bolojan și liderii care contestă actuala conducere riscă să explodeze în perioada următoare. Cu Predoiu nominalizat premier, se reiau negocierile între liberali și social-democrați, dar asta presupune înlăturarea echipei Bolojan de la vârful partidului.
În acest context, nu trebuie ignorat nici faptul că există o opoziție tot mai clară față de USR în cercurile de putere care contează, inclusiv cele externe. De altfel, la Washington nu mai există entuziasmul de altădată pentru progresismul agresiv promovat de USR și de clanul #Rezist. Surse politice ne-au transmis că Administrația Trump a fost cât se poate de clară: fără influența lui Soroș la București, altfel se închide orice punte de dialog!
Și, dacă tot am pomenit de USR, capătă altă greutate problemele juridice care planează asupra lui Dominic Fritz, nu-i așa? ANI l-a acuzat de conflict de interese, iar acum instanța de judecată trebuie să dea o decizie: dacă va fi una în defavoarea lui, atunci am putea avea o nouă conducere în USR.
România traversează una dintre cele mai tensionate și complicate perioade din ultimii ani, dar ceea ce vedem la suprafață – declarații, negocieri, contre televizate și consultări oficiale – este doar decorul unui joc mult mai mare. Adevăratele decizii se iau departe de camerele de filmat. Restul este doar zgomot de fond, menit să țină opinia publică ocupată până când planul va fi dus la capăt.
