Din păcate, posibila nominalizare a lui Eugen Tomac pentru funcția de prim-ministru este mai mult decât o glumă …și aia proastă. S-a transmis un semnal extrem de periculos pentru direcția în care va fi împinsă România. Să pui în fruntea Guvernului un consilier prezidențial provenit dintr-un partid care se zbate pe la 1% în sondaje înseamnă fie că ai pierdut complet contactul cu realitatea, fie că execuți un plan venit din altă parte.
Cum lucrurile par a sta întocmai, înseamnă că avem o adevărată problemă.
Tomac are o singură prioritate: Ucraina
Eugen Tomac este doar un politician anonim de care nu a auzit nimeni în țară, un lider lider de partid fără bază electorală și fără absolut nicio legitimitate democratică reală. Însă îl putem descoperi din discursul și poziționările publice, totul indicând limpede direcția spre care va împinge România dacă Nicușor Dan îi pune Guvernul în brațe.
Născut în Ucraina, la Babele, în fostul județ Ismail, Tomac a demonstrat constant că prioritatea sa emoțională și politică este relația cu Kievul. Nu-i nimic anormal să-ți iubești locurile natale sau rădăcinile, dar aici nu discutăm despre nostalgii personale. A fi la conducerea României într-un moment exploziv pentru întreaga regiune înseamnă o responsabilitate uriașă… și un risc pe măsură pentru noi.
Când vezi disperarea cu care anumite cercuri de interese îl împing în față exact pe Eugen Tomac, începi să înțelegi că miza e mult mai mare decât simpla numire a unui premier. Pas cu pas și în ritm susținut, România este împinsă spre statutul de avanpost regional al războiului cu Rusia.
Globaliștii din rețeaua soroșistă care au confiscat puterea după anularea alegerilor prezidențiale din 2024 se pregătesc să închidă cercul: și-au pus președinte, iar acum încearcă să-și pună și premierul perfect obedient față de Bruxelles și Kiev. Pe holurile Parlamentului mulți se întreabă cât de mare e riscul de a avea un prim-ministru dispus să sacrifice interesele economice și strategice ale României pentru agenda geopolitică occidentală.
La disperarea cu care se mișcă lucrurile în direcția asta, vom da tot pentru Ucraina și nu vom păstra nimic pentru noi – adio, energie, bani, infrastructură, securitate. Tot pentru Zelenski și gașca lui!
Cât să mai suporte poporul?
Cine și-a făcut calculele, s-ar putea să le fi greșit, fiindcă e greu de crezut că românii vor accepta la infinit această direcție fără reacție. Din perspectivă socială, nominalizarea lui Tomac este o sfidare directă la adresa populației. Vorbim despre liderul unei formațiuni politice inexistente electoral; PMP nu reprezintă nimic în opțiunile reale ale românilor. Să nominalizezi pentru funcția de prim-ministru un politician cu 1% popularitate și să faci asta într-o perioadă de austeritate, inflație și tensiuni puternice, înseamnă să torni benzină peste o societate deja încinsă.
Eventuala alegere a lui Eugen Tomac ridică o întrebare legitimă: chiar se urmărește destabilizarea României? Pentru că avem, deja, toate ingredientele: facturi uriașe, scumpiri la raft, taxe noi, oameni exasperați de costul vieții și o clasă politică ruptă complet de realitate. Peste toate acestea, grupurile de influență de la Palatul Cotroceni și rețelele de interese care operează din spatele ușilor închise împing la înaintare un premier fără legitimitate populară.
În jurul lui Nicușor Dan s-a format o structură paralelă de putere. La Cotroceni nu mai decide președintele, ci un grup de consilieri și „experți” plantați strategic în administrația prezidențială – Cioloș, Burnete, Tomac și întreaga garnitură progresistă care visează transformarea României într-o anexă obedientă a Bruxellesului.
Ascensiunea lui Eugen Tomac spune multe despre mecanismele de putere din România ultimilor ani. A intrat în cercul lui Traian Băsescu prin anturajul Elenei Băsescu și lumea de noapte a Capitalei și nu i-a luat mult timp să se facă util oamenilor potriviți. De la LOFT la Golden Blitz, a găsit drumul rapid și nici n-a avut nevoie de coordonate GPS.
Tomac s-a lipit de toate centrele de influență și și-a construit imaginea politicianului disciplinat și executant. Problema e alta, însă: executant pentru cine? Când îl auzi vorbind despre „transformările geopolitice curajoase ale Uniunii ”Europene și necesitatea consolidării axei București-Kiev, cam îți dai seama cine îi dictează discursul și care sunt interesele pe care le servește.
