La mai bine de o lună după ce Parlamentul a trimis acasă Guvernul Bolojan printr-un vot categoric, România continuă să funcționeze în regim de avarie. Nu avem un premier desemnat, nici o majoritate clară, iar despre direcție politică limpede nici nu poate fi vorba.
Ce avem, în schimb, sunt negocieri interminabile, combinații de culise, consultări fără sfârșit și o Administrație Prezidențială care pare incapabilă să producă o soluție viabilă. A, și mai avem ceva: prima dronă din războiul ruso-ucrainean care ne lovește țara!
Nicușor Dan și capcana în care a căzut
Președintele Nicușor Dan este prins într-o capcană politică pe care singur și-a construit-o. Vrea un premier care să-i convină (mă rog, nu neapărat lui, cât cercurilor de influență care s-au înșurubat în jurul Administrației Prezidențiale de la Cotroceni), dar nu are voturile necesare. Așadar, se dorește o formulă guvernamentală controlabilă, doar că realitatea parlamentară spune altceva. Iar matematica nu ține cont de preferințe personale. Oricâte negocieri s-ar purta în spatele ușilor închise, 51% nu se obține cu fotografii de grup și communicate pompoase, ci cu voturi.
Și, la acest capitol, nu poți da foaia fără să citești intertitlul: PSD + AUR = majoritate confortabilă.
Pe de altă parte, avem și o listă de nume vehiculate pentru Palatul Victoria, care spune multe despre starea actualei puteri. Consilieri prezidențiali, tehnocrați, oameni din instituții financiare internaționale, numai unul și unul, dar niciunul ales de popor. De fapt, nimeni nu mai îndrăznește să vorbească despre reprezentare politică autentică și despre legitimitatea votului la momentul actual.
Președintele este strâns cu ușa să desemneze pentru șefia Executivului un tolomac, dar amână nominalizarea fiindcă nu are susținerea partidelor. Concluzia? Sub „ocupația” USR-istă, România a devenit un laborator în care cetățenii sunt chemați doar să plătească nota de plată, nu să decidă direcția țării.
În lipsă de conducători capabili să pună punct crizei guvernamentale, statul român este preocupat de orice altceva. Diplomația din cadrul MAE se agită, face demersuri internaționale la cel mai înalt nivel și dă tot felul de declarații solemne. A fost convocat inclusiv Consiliul de Securitate al ONU. Oana Ţoiu, se află deja în SUA pentru această reuniune.
„Imediat după incidentul dronei ruseşti care a explodat pe clădirea de apartamente din Galaţi, România a declanşat consultări la ONU şi a solicitat o reuniune a Consiliului de Securitate, în baza articolelor 34 şi 35 din Carta Naţiunilor Unite, care reglementează rolul Consiliului în situaţii care pun în pericol menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Solicitarea României a fost sprijinită de parteneri şi aliaţi”, a anunţat ambasadorul României la ONU, Cornel Feruţă.
Vă dați seama câtă greutate? România a cerut imperios convocarea Consiliului de Securitate al ONU! Bum! Și cine face parte din acest Consiliu de Securitate? Rusia! Și ce are Rusia lui Putin? Drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU! Pam-pam!
Adică, să ne înțelegem: conducerea USR-istă a țării (că asta avem acum, de la președintele Nicușor Dan la premierul Ilie Bolojan, o oaie liberală în blană de lup globalist) apără România cu pâra și reclamația! Între timp, Occidentul se pregătește să reia dialogul cu Moscova, iar informațiile de ultimă oră sunt că Giorgia Meloni va fi trimisă la Kremlin să discute cu „Țarul” Putin despre o soluție agreabilă pentru toate părțile ca să se închidă acest conflict.
Românii cer „anticipate”
Toate acestea pot fi importante, dar întrebările grele tot rămân: cine conduce România în acest moment? Cine ia deciziile majore? Cine își asumă răspunderea pentru haosul în care a fost aruncată țara? De la o poștă se vede imaginea unei puteri care transmite nesiguranță. Investitorii văd instabilitate când se uită la România, iar partenerii externi, ezitare și lamentare. Doar cetățenii sunt calmi, ei s-au obișnuit cu neputința conducătorilor.
Cel mai grav este ruptura care începe să se vadă între clasa politică și societate. Cât timp consilierii lui Nicușor Dan uneltesc spre a conduce și celălalt palat, Victoria, sondajele arată o cu totul altă realitate dorită. Românii nu mai vor soluții impuse de „sus” și cer să fie ascultați, nu administrați. Adică, își doresc alegeri anticipate, potrivit unui studiu de piață.
Continuând pe acest drum, România devine un stat irelevant pe scena globală, fix într-un moment în care regiunea noastră trece prin transformări majore, iar marile decizii se iau rapid și fără răbdare pentru cei care nu știu ce vor. Fără Guvern, poate că supraviețuim o perioadă, dar fără direcție și consecvență suntem victime sigure.
