Suspendarea alegerilor din cadrul Colegiului Psihologilor din România (CPR) nu este doar un incident administrativ. Este punctul în care, pentru mulți psihologi, se intersectează frustrarea acumulată, lipsa de transparență și sentimentul că deciziile sunt luate într-un cerc restrâns, departe de realitatea celor pe care ar trebui să îi reprezinte.
Într-un dialog direct cu dr. Edmond Cracsner, președintele Colegiului Psihologilor din România, ies la suprafață nu doar explicațiile oficiale, ci și zonele sensibile ale sistemului: metodologii contestate, suprapuneri de interese și o structură internă care ridică întrebări legitime.
De ce au fost suspendate alegerile
Denisa Scripcariu: De ce a fost anulat calendarul alegerilor, în contextul în care anterior se comunica că procesul decurge normal?
Edmond Cracsner: „În urma centralizării, au fost identificate 23–24 de filiale în care nu s-au putut constitui comisiile teritoriale. În lipsa acestora, procesul electoral nu putea continua.”
DS: A fost vorba despre o problemă de organizare sau despre o metodologie defectuoasă?
EC: „Am propus o metodologie care să corecteze problemele anterioare, însă aceasta nu a fost adoptată de majoritatea din comitetul director și consiliu.”
În practică, regulile adoptate au limitat posibilitatea constituirii comisiilor teritoriale, blocând întregul proces electoral.
Conflictul de interese: o problemă nereglementată complet
DS: Este etic ca membri ai conducerii să fie, simultan, furnizori de formare sau distribuitori de instrumente?
EC: „Există situații în care membri ai comitetului director sunt, în același timp, creatori sau distribuitori de instrumente ori furnizori de formare. Aceste cazuri nu sunt complet reglementate.”
Această suprapunere ridică o întrebare esențială: cât de obiective pot fi deciziile atunci când există interese directe în piață?
DS: Există mecanisme care să prevină conflictele de interese în cazul persoanelor apropiate?
EC: „Au existat situații în care membri ai aceleiași familii au ocupat funcții de conducere în comisii diferite.”
Fără a intra în detalii personale, această realitate alimentează percepția unei structuri în care deciziile pot fi influențate de relații interne, nu doar de criterii profesionale.
Transparența financiară, între legal și moral
DS: De ce nu sunt publicate constant bugetele și rapoartele de audit?
EC: „Colegiul este o organizație de interes public, dar de drept privat, iar legislația nu impune explicit publicarea bugetelor.”
Chiar și în absența unei obligații stricte, întrebarea rămâne: este suficient acest lucru pentru a menține încrederea membrilor?
DS: Cum justificați utilizarea fondurilor pentru servicii juridice, în contextul unui demers legislativ declarat ulterior neconstituțional?
ED: „Suma de aproximativ 200.000 de euro nu a fost direcționată exclusiv către casa de avocatură, ci distribuită între indemnizații de ședință, servicii juridice și servicii de promovare.”
Însă dincolo de distribuția fondurilor, rămâne întrebarea esențială: cine își asumă rezultatul?
Standarde europene sau realitate locală?
DS: Există o discrepanță între standardele declarate și realitatea din sistem?
EC: “Masteratul este considerat necesar pentru profesionalizare, însă modul în care sunt construite cerințele actuale ridică probleme de sustenabilitate și echitate pentru practicieni.”
DS: Ce s-a întâmplat cu proiectul de digitalizare al Colegiului Psihologilor din România, pentru care s-au alocat sume considerabile?
EC: „A existat un proiect de digitalizare pentru care s-au plătit zeci de mii de euro, însă, în momentul de față, nu există un rezultat funcțional. Proiectul a fost aprobat în 2018, a intrat în plată în 2019, iar în 2025 nu este finalizat.” „O parte semnificativă din sumă(50.000) — aproximativ 75% — a fost achitată la semnarea contractului, însă până în prezent nu există livrabile funcționale.”
Poate că nu mai vorbim doar despre disfuncții administrative.
Poate că vorbim despre un sistem în care conflictele de interese nu mai sunt excepții, ci realități tolerate, insuficient reglementate și, uneori, ignorate.
Când persoane aflate în poziții de decizie pot avea, simultan, interese profesionale sau comerciale în același ecosistem pe care îl reglementează, iar proiecte finanțate cu sume semnificative rămân fără rezultate concrete ani la rând, întrebarea nu mai este dacă există o problemă. Ci cât de profundă este.
Pentru o instituție care ar trebui să susțină standardele profesiei, lipsa de transparență, suprapunerile de interese și proiectele nefinalizate nu sunt simple erori. Sunt semnele unui sistem care funcționează sub potențialul său — și, pentru unii, poate chiar în afara interesului real al profesiei. Pentru că, în final, nu vorbim doar despre alegeri sau proceduri. Vorbim despre încredere. Și despre cine o pierde.
CITEȘTE ȘI ALERTĂ: L58/2026 – LEGEA VICIATĂ CARE PUNE ÎN PERICOL PSIHOLOGII DIN ROMÂNIA
