Există o întrebare care apare în aproape fiecare consultație de ortopedie. Pacientul intră în cabinet, își așază radiografia pe birou și întreabă, aproape fără excepție:„Mai pot evita operația?”
Nu întreabă cât durează intervenția. Nu întreabă ce proteză va primi. Întreabă dacă există o alternativă. Și este o întrebare perfect legitimă. Pentru că nimeni nu își dorește o operație dacă există o soluție eficientă mai puțin invazivă. Dar răspunsul nu este același pentru toată lumea.
Gonartroza nu are aceeași evoluție la fiecare pacient
Am întâlnit pacienți cu radiografii care arătau impresionant, dar care mergeau kilometri fără dureri importante. Am întâlnit și situația inversă. Modificări moderate pe radiografie. Dar dureri severe și limitarea activităților zilnice. Acesta este motivul pentru care tratamentul nu se stabilește doar privind imaginea. Se stabilește privind omul din fața ta. Cum merge. Ce activități își dorește să facă. Ce simptome are. Ce obiective are.
Infiltrațiile nu „refac” cartilajul
Există foarte multe informații pe internet și, din păcate, multe creează așteptări nerealiste. Infiltrațiile nu înseamnă același lucru și nu au același scop. În funcție de pacient și de stadiul bolii, pot exista opțiuni precum acidul hialuronic, PRP sau alte tratamente injectabile.
Scopul lor poate fi reducerea durerii și îmbunătățirea funcției articulare la pacienții selectați, însă ele nu reconstruiesc un cartilaj complet distrus și nu înlocuiesc o proteză atunci când indicația chirurgicală este clară. De aceea, alegerea tratamentului trebuie făcută individual, după o evaluare completă.
Acidul hialuronic – când poate fi util?
Acidul hialuronic este o componentă prezentă în mod natural în articulații. În anumite situații, infiltrațiile cu acid hialuronic pot contribui la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea mobilității, în special la pacienții cu forme ușoare sau moderate de artroză. Rezultatele diferă de la un pacient la altul și depind de numeroși factori, inclusiv de gradul de afectare al articulației.
PRP – când folosim propriile resurse ale organismului
PRP (plasma bogată în trombocite) este obținut din propriul sânge al pacientului și este utilizat în anumite indicații ortopedice datorită conținutului său de factori de creștere.
Studiile arată că poate avea beneficii simptomatice la unii pacienți cu gonartroză, în special în stadiile incipiente și moderate, însă eficiența variază și nu reprezintă un tratament universal. De aceea, recomandarea trebuie făcută după o analiză atentă a fiecărui caz.
Dar terapiile regenerative?
În ultimii ani au apărut și alte opțiuni, inclusiv produse derivate din țesut adipos sau alte terapii regenerative. Aceste domenii evoluează rapid și sunt intens studiate. Unele aplicații au rezultate promițătoare, însă nivelul dovezilor diferă în funcție de procedură și indicație. Pacienții trebuie informați clar despre beneficiile potențiale, limitele actuale și ceea ce este susținut de literatura științifică.
Când operația devine cea mai bună alegere
Există un moment în care infiltrațiile, recuperarea și tratamentul conservator nu mai reușesc să controlele simptomele. Pacientul nu mai poate merge distanțe scurte. Se trezește noaptea din cauza durerii. Nu mai poate urca scările. Atunci discuția se schimbă. Nu mai vorbim despre amânarea operației. Vorbim despre redarea unei vieți active. Proteza de genunchi nu este un eșec al tratamentului conservator. Este următorul pas atunci când beneficiile depășesc clar riscurile.
Nu există tratamentul „cel mai bun”
Poate cea mai importantă idee este aceasta. Nu există o infiltrație care să fie potrivită pentru toți. Nu există o operație care să fie soluția tuturor. Există doar tratamentul potrivit pentru pacientul potrivit, la momentul potrivit. Acesta este principiul medicinei moderne.
Concluzie
În ortopedie, întrebarea nu este:
„Care este cea mai bună infiltrație?”
Întrebarea este:
„Care este cea mai bună strategie pentru acest pacient?”
Uneori răspunsul este recuperarea.
Alteori este o infiltrație.
Iar alteori este proteza.
Ceea ce face diferența nu este procedura în sine. Ci alegerea ei la momentul potrivit, pe baza unei evaluări complete și a unei discuții sincere între medic și pacient.
