Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, celebrată în fiecare an pe data de 26 octombrie, marchează un punct de cotitură crucial în calendarul popular românesc.
Țăranii români foloseau ziua de Sfântul Dimitrie drept un veritabil barometru pentru iarna ce avea să vină.
Observarea atentă a comportamentului animalelor și a vremii oferea indicii prețioase. Dacă oile dorm grămadă, iarna va fi grea și lungă. Dacă se culcă răsfirate, iarna va fi blândă. Dacă prima oaie care se trezește dimineața este albă, iarna va fi aspra; dacă este neagră, iarna va fi ușoară.
Cine a fost Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
Sfântul Dimitrie a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian (sfârșitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea) și a fost fiul prefectului cetății Solun (Tesalonic). Educat în secret în credința creștină de către părinții săi, Dimitrie a moștenit funcția tatălui său după moartea acestuia, fiind numit de împăratul Maximian ca guvernator al Tesalonicului.
Misiunea sa oficială era aceea de a proteja cetatea și de a persecuta creștinii, însă Dimitrie a ales să mărturisească deschis credința în Hristos și să convertească numeroși păgâni. Aflând despre faptele sale, împăratul a ordonat ca Dimitrie să fie întemnițat, conform Doxologia.
În temniță, Dimitrie l-a binecuvântat pe tânărul creștin Nestor, care l-a înfruntat și l-a învins în luptă pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, un vandal uriaș, extrem de puternic și faimos pentru cruzimea sa în arenă, unde îi ucidea cu ușurință pe creștini, aruncându-i în sulițe.
Înfuriat de această înfrângere, Maximian a poruncit ca Sfântul Dimitrie să fie străpuns cu sulițele la data de 26 octombrie. Trupul său a fost îngropat cu cinste, iar din moaștele sale a început să curgă un mir binemirositor și tămăduitor, motiv pentru care a primit supranumele de Izvorâtorul de Mir.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Dimitrie
Sărbătoarea de Sâmedru este bogată în ritualuri mistico-religioase menite să asigure protecția comunității, fertilitatea pământului și sănătatea animalelor.
Cea mai spectaculoasă tradiție, păstrată cu sfințenie mai ales în zonele montane și submontane (Argeș, Muscel, Dâmbovița, Prahova), este Focul de Sâmedru. În ajunul sărbătorii (25 octombrie), serile se luminează de focuri mari aprinse pe dealuri sau la răscruci de drumuri.
Sâmbăta dinaintea Sfântului Dumitru (sau chiar în ziua sărbătorii, în funcție de regiune) este dedicată pomenirii celor trecuți în neființă. Această zi este cunoscută sub numele de Moșii de Sâmedru.
Sărbătoarea reprezintă revelionul ciobanilor. În această zi se refac alianțele economice din sat. Ciobanii care au îngrijit turmele pe timpul verii își primesc drepturile în brânză, lână și bani. Este o zi a petrecerilor comunitare, unde se cântă din fluier, se joacă și se prăznuiește rodul muncii de peste an.
Ce să faci de Sfântul Dimitrie ca să alungi ghinionul
Pentru a evita ghinionul, paguba și bolile în anul ce urmează, credința populară impune o serie de interdicții severe pentru ziua de 26 octombrie. Nu se spală, nu se coase și nu se face curățenie. De asemenea, nu se dau bani cu împrumut și nu se pieptănă.
Orice muncă fizică grea este oprită. Pământul trebuie lăsat să se odihnească. Cei care lucrează la câmp de Sfântul Dumitru riscă să le fie distruse recoltele viitoare de grindină, furtuni sau dăunători. De asemenea, animalele de muncă (caii, boii) nu trebuie puse la jug sau înhămate, pentru a nu se îmbolnăvi.
Tot de Sfântul Dumitru, nu este voie să te cerți cu vecinii, neamurile sau partenerii de afaceri.
Toate neînțelegerile și certurile vechi trebuie iertate și îngropate. Cine rămâne supărat de Sâmedru va atrage vrajbă și amar în casa lui pentru tot anul ce urmează.
