Uniunea Europeană pare condamnată să fie luată prin surprindere de aceleași crize pe care pretinde că le gestionează prin politici de „long-term”.
Pe măsură ce butoiul cu pulbere al Orientului Mijlociu amenință să explodeze într-un conflict regional total, întrebarea nu mai este dacă va veni un nou val de refugiați, ci cât de repede se va prăbuși eșafodajul fragil al solidarității europene.
Iluzia controlului și eșecul Pactului Migrației
Recentul Pact privind Migrația și Azilul, trâmbițat la Bruxelles ca o victorie istorică, este în realitate un castel din cărți de joc construit pe nisipuri mișcătoare.
Europa a mizat totul pe externalizarea frontierelor, plătind Turcia, Libia și Tunisia pentru a acționa ca „grăniceri de proximitate”. Însă această strategie transformă UE într-o victimă a șantajului geopolitic. Când instabilitatea din Orientul Mijlociu – din Gaza în Liban și din Siria în Yemen – atinge un punct critic, aceste state tampon își pierd fie capacitatea, fie voința de a mai reține masele de oameni disperați. Europa nu a construit un sistem de management al crizei, ci a cumpărat timp, iar timpul a expirat.
Retorica anti-migrație a devenit mainstream
În 2015, Angela Merkel putea rosti celebrul „Wir schaffen das” (Vom reuși), bazându-se pe un centru politic solid. Astăzi, centrul s-a evaporat. De la AfD în Germania la Rassemblement National în Franța și guvernele conservatoare din Italia sau Olanda, retorica anti-migrație a devenit curent mainstream.
Liderii europeni, de teama de a nu pierde și mai mult teren în fața populiștilor, vor fi tentați să adopte măsuri unilaterale. Închiderea frontierelor în spațiul Schengen – o măsură deja practicată sporadic – riscă să devină permanentă, lovind în centrul proiectului UE: libera circulație.
Integrarea imposibilă
Integrarea, procesul lent și costisitor prin care un refugiat devine un membru productiv al societății, a eșuat în multe privințe. Lipsa de locuințe accesibile în marile metropole europene transformă noile valuri de migranți într-o populație marginalizată, ușor de recrutat de rețele mafiote sau de ideologii radicale.
Orientul Mijlociu este un teatru de operațiuni unde mari puteri și actori non-statali folosesc migrația ca pe o armă hibridă. Europa rămâne vulnerabilă pentru că nu are o politică externă unitară. În timp ce unele state membre susțin intervenții active, altele preferă neutralitatea sau izolarea.
Mai mult, economia europeană, afectată de prețurile energiei și de competiția globală, nu mai are „buzunarele largi” din deceniul trecut. Costurile de primire și integrare a milioane de oameni ar pune o presiune insuportabilă pe bugetele naționale, într-un moment în care cetățenii europeni resimt deja scăderea puterii de cumpărare.
