Comisia Europeană urmărește să reducă prețurile locuințelor în cele mai populare destinații turistice și orașe din UE, oferind administrațiilor naționale, regionale și locale instrumentele necesare pentru a limita activitatea Airbnb și a altor operatori de închiriere pe termen scurt.
Deși închirierile pe termen scurt înregistrate reprezintă oficial doar aproximativ 1,2% din totalul fondului imobiliar al blocului comunitar, pot însemna până la 20% din locuințele din destinațiile turistice populare și din marile orașe europene.
Potrivit firmei de consultanță AirDNA, anul trecut existau aproximativ 60.000 de anunțuri active de închiriere pe termen scurt în Paris, în timp ce anunțurile de închiriere pe termen scurt reprezentau aproape 40% din stocul de locuințe disponibile în centrul orașului Porto și până la 56% din stocul de locuințe de închiriat pe termen lung în unele cartiere din Madrid.
Problemă complexă
”Criza locuințelor este o problemă complexă. Oamenii ar trebui să-și poată permite să trăiască și să rămână în comunitățile pe care le consideră acasă, iar UE trebuie să acționeze în ceea ce privește investițiile, simplificarea normelor și presiunille asupra fondului imobiliar existent”, a declarat Dan Jorgensen, comisar european pentru energie și louințe.
Barcelona intenționează să elimine treptat cele aproximativ 10.000 de apartamente turistice autorizate până în 2028, în timp ce Amsterdam, Florența și Paris au introdus sisteme de autorizare, plafoane pentru chirii sau restricții privind noile închirieri pe termen scurt.
Însă aceste măsuri au declanșat adesea bătălii juridice. Proprietarii de locuințe și operatorii din domeniul turismului au dat în judecată orașul Florența din cauza restricțiilor impuse, relatează Politico. Airbnb a contestat o amendă de 64 de milioane de euro impusă de Spania după ce s-a constatat că platforma includea anunțuri ilegale.
Legea locuințelor accesibile, care urmează să fie aprobată miercuri, vine la aproape un an după ce Ursula von der Leyen a calificat criza locuințelor din UE drept o „criză socială” și s-a angajat să ia măsuri.
Jorgensen susține că această lege reprezintă un „pas esențial pentru sprijinirea orașelor, regiunilor și țărilor care doresc să ofere soluții imediate persoanelor cele mai afectate”, dar ”nu este un remediu universal”.
