
Abia s-a așternut praful peste implicațiile alegerilor parțiale din SUA, însă piețele financiare trebuie să ia acum în calcul ce ar putea aduce alegerile generale din Spania, programate pe 29 noiembrie.
Premierul Pedro Sanchez și Partidul său Socialist sunt în urma conservatorilor din Partidul Popular în sondaje, iar aceștia din urmă ar putea căuta o coaliție cu partidul populist de dreapta Vox pentru a prelua puterea, dacă vor avea ocazia.
Un astfel de rezultat ar pregăti terenul în aprilie pentru alegerile prezidențiale din Franța, care, în prezent, par a fi o confruntare directă între Rassemblement National al Marinei Le Pen, de dreapta, și La France Insoumise al lui Jean-Luc Melenchon, de stânga.
Dacă adăugăm impopularitatea cancelarului german Friedrich Merz și a guvernului său condus de Uniunea Creștin-Democrată, precum și alegerile parlamentare poloneze din noiembrie 2027, devine clar că urnele de vot ar putea fi o sursă de volatilitate pentru piețele financiare ale Europei – exact în momentul în care o perspectivă politică mai tulbure în SUA ar fi putut juca în avantajul lor, relatează Telegraph.
O nouă criză a datoriilor?
Strategia energetică greșită în Germania – renunțarea la energia nucleară și apoi adoptarea hidrocarburilor rusești, doar pentru a se trezi cu acestea sancționate – paralizează motorul industrial al UE, în timp ce concentrarea pe cheltuielile de apărare nu face decât să scoată la iveală finanțele suverane sărăcite ale unora dintre membrii de bază ai blocului.
Raportul datorie/PIB al Germaniei este relativ scăzut după standardele piețelor dezvoltate, situându-se la abia 60%, însă Franța se află la 120%, iar Italia la 140%.
Pericolul reprezentat de aceste cifre ridicate se reflectă în faptul că Grecia se împrumută acum de pe piețe, pe o perioadă de10 ani, mai ieftin decât Franța sau Italia.
Grecia, alături de Portugalia, Irlanda, Italia și Spania, s-ar putea să fi fost epicentrul crizei datoriilor din UE în urmă cu mai bine de un deceniu, dar și-a luat ”medicamentul” fiscal.
O perioadă de austeritate a deschis calea către o nouă creștere economică, iar Grecia a avut una dintre cele mai performante burse din UE în acest deceniu; indicele de referință Athex a crescut cu 188% de la începutul deceniului, depășind cu ușurință avansul de 58% al Stoxx Europe 600.
Pare însă puțin probabil ca UE să se simtă capabilă să forțeze Franța să înghită genul de șoc deflaționist care a scos Grecia și celelalte economii europene periferice din impas la începutul anilor 2010.
Prin urmare, Europa s-ar putea pregăti pentru o nouă criză a datoriilor de un anumit tip, una care de data aceasta implică membrii de bază ai UE.
Incapacitatea Franței de a tipări bani sau de a folosi inflația pentru a ieși din impas – așa cum a făcut Japonia și cum ar putea face în continuare SUA și Regatul Unit – sau de a-și gestiona propriile rate ale dobânzilor reprezintă o complicație suplimentară și o potențială sursă de stres.
Tensiunea pe termen lung dintre o uniune monetară și politică, pe de o parte, și lipsa unei uniuni fiscale, pe de altă parte, ar putea ieși din nou la suprafață.

