Tudor Chirilă și-a construit în timp o imagine de voce critică, de reper moral, de om care nu se aliniază cu sistemul. Doar că această poziționare începe să devină fragilă în momentul în care o pui lângă realitatea industriei în care activează.
În România, concertele care contează nu apar din aer și nu se susțin doar din bilete. Ele sunt organizate, în mare parte, de primării și consilii județene, finanțate din bani publici și aprobate politic.
Discursul public al lui Chirilă, orientat frecvent împotriva clasei politice, coexistă cu o realitate profesională în care aceleași structuri, PSD și PNL, sunt cele care finanțează evenimentele unde el urcă pe scenă. #rezistă Chirilă.
Cine îți leagă concertele contează mai mult decât ce spui în piață
În spatele fiecărui artist există un mecanism de impresariat. Nu e un secret și nici o problemă. Toate vedetele de pe la noi au un manager care le pune concerte, le trimite pachețele de PR, îi mai bagă pe la câte un eveniment. Dar problema apare atunci când imaginea publică merge într-o direcție, iar mecanismul real funcționează în alta.
Booking-ul nu înseamnă doar talent sau cerere din partea publicului. Înseamnă acces, relații, contracte și o rețea care face legătura între artiști și administrațiile locale. Acolo nu mai există poziționări civice, există negocieri și agende stabilite în funcție de cine conduce. În acest context, ideea că un artist ar funcționa complet independent de acest circuit devine greu de susținut.
Când poziționarea politică începe să coste
În acest context trebuie citită și apariția lui Tudor Chirilă în Piața Victoriei, la protestul unde s-au strâns în jur de 200 de oameni și cum era de așteptat au plecat vreo 50. Și-au dat și ei seama pentru cine au venit de fapt.
În momentul în care un artist iese public și se poziționează într-un conflict politic, lucrurile nu mai rămân în zona de opinie personală. Devin o alegere care are efecte. Pentru că, în practică, aceleași administrații care organizează evenimentele sunt controlate politic. Iar în România, poziționarea sună cam așa: PSD are, în multe zone, o prezență mai puternică în administrațiile locale decât PNL.
Asta înseamnă că o poziționare percepută ca fiind favorabilă unei tabere poate influența direct accesul la evenimentele organizate de cealaltă. Iar dacă tu ieși să fi de partea lu’ Bolojan, va trebui să-ți asumi pierderi serioase de bani.
Tudor Chirilă între imagine și realitate
Problema nu este că Tudor Chirilă are opinii. Problema este diferența dintre imaginea pe care o proiectează și mecanismul care îl susține. Pe de o parte, discursul anti-sistem. Pe de altă parte, un sistem care continuă să genereze oportunități, scene și venituri.
Și atunci, cât de credibil mai poate fi artistul, interpretul, marele Tudor Chirilă în momentul în care iese în Piața Victoriei la protest cu #rezist la braț, susținându-l pe Ilie Bolojan, strigând sus și tare că el e anti-sistem? El e de fapt este un pseudo-artist care nu e în stare să umple Sala Palatului pe forțe proprii, iar agenția care îl manageriază are contracte cu PSD și PNL prin România, acolo unde mai este și el băgat din când în când cu alți interpreți pe scenă. Fără finanțările ,,sistemului” nu-i vin nici 2 oameni la așa zisele concerte.
