Criza energetică declanșată de războiul din Iran reprezintă o reconfigurare violentă a întregului sistem de securitate economică.
Liniile de demarcație dintre învingători și învinși nu sunt trasate doar de prețul petrolului, ci de reziliența infrastructurii și viteza de adaptare la o lume fără fluxuri sigure de hidrocarburi din Golf.
Cine extrage dividende din dezastru
Prin independență energetică, Statele Unite dețin un avantaj competitiv uriaș față de Europa și China. Companiile petroliere americane înregistrează profituri record.
Rusia găsește în războiul din Iran o gură de oxigen nesperată. Orice baril iranian scos de pe piață crește valoarea barilului rusesc vândut în Asia. Un preț al petrolului de peste 150 de dolari ar realimenta mașinăria de război a Kremlinului și ar forța statele asiatice să ignore sancțiunile occidentale pentru a supraviețui energetic. Moscova devine astfel un beneficiar cinic al instabilității din Orientul Mijlociu.
De asemenea, sectorul nuclear, firmele care produc panouri solare, turbine eoliene și, mai ales, tehnologii de stocare a energiei, vor fi câștigători pe termen lung.
Cine pierde
Marele perdant este, fără îndoială, economia Uniunii Europene. Deși blocul comunitar a reușit să se decupleze de gazul rusesc, a devenit extrem de dependent de GNL-ul din Qatar, care tranzitează fix zona de conflict. Un blocaj prelungit în Strâmtoarea Ormuz ar arunca prețurile la gaze în stratosferă, forțând o dezindustrializare accelerată a Germaniei și Italiei. Pentru cetățeanul european, șocul energetic iranian se traduce prin inflație galopantă și o scădere drastică a puterii de cumpărare, punând presiune pe stabilitatea guvernelor democratice.
Apoi, privirea se îndreaptă spre Asia. China, cel mai mare importator de petrol din lume, este vulnerabilă strategic. Aproape jumătate din importurile sale de țiței provin din Golful Persic. Beijingul deține rezerve importante, dar un conflict prelungit în Iran ar gripa motorul manufacturier chinez. Totuși, China are o poziție duală: este un perdant economic pe termen scurt, dar ar putea folosi criza pentru a forța tranzacționarea petrolului în yuani, lovind în hegemonia dolarului.
India, Vietnam, Laos și Indonezia sunt victimele colaterale. Țări precum Egipt, Sri Lanka și Pakistan, care se confruntă deja cu datorii externe masive, nu vor putea susține prețul subvenționat al carburanților.
