Alexandru Nazare este unul dintre numele de pe lista scurtă a lui Nicușor Dan pentru funcția de premier. Dacă scenariul numirii sale s-ar concretiza, una dintre cele mai importante întrebări ar fi cum ar arăta România sub un guvern condus de actualul ministru al Finanțelor: vor urma taxe mai mari sau reduceri de cheltuieli, cât de mult ar putea fi tăiat din aparatul de stat și ce s-ar întâmpla cu salariile, pensiile, ratele și puterea de cumpărare?
Într-un moment în care România trebuie să reducă deficitul bugetar, dar economia este aproape de stagnare, economistul Alexandru Bodislav explică pentru cititorii „Național” ce opțiuni ar avea un eventual guvern Alexandru Nazare și cât de dificilă ar fi misiunea de a face ordine în finanțele țării fără a împinge economia în recesiune.
Taxe mai multe sau stat mai eficient?
Nazare premier: mai multe taxe sau mai puține cheltuieli?
În primul rând, mai puține cheltuieli proaste. România a mers prea mult timp pe soluția simplă contabil: când bugetul nu se închide, creștem taxele. Problema este că economia este deja foarte aproape de stagnare, iar o nouă creștere generalizată a fiscalității poate să aducă mai puțini bani decât estimăm, pentru că reduce consumul, investițiile și baza de impozitare.
Ajustarea trebuie mutată către eficiența cheltuielilor statului, restructurarea companiilor publice neperformante, digitalizare și o colectare reală mai bună. Investițiile trebuie protejate, pentru că nu poți ieși dintr-o problemă fiscală omorând exact componenta care produce PIB viitor.
Cine plătește nota pentru deficitul uriaș al României: statul sau cetățeanul?
În final, orice deficit este plătit de cetățean. Întrebarea este prin ce mecanism îl plătește: taxe, inflație, dobânzi mai mari sau servicii publice mai slabe. Tocmai de aceea statul trebuie să suporte primul ajustarea prin propria eficientizare.
Dacă statul păstrează aceeași structură și transferă întreaga factură către populație și mediul privat, nu avem reformă fiscală, avem doar transferul ineficienței statului către contribuabil.
Vor crește taxele cu Alexandru Nazare premier?
Nu cred că putem spune responsabil astăzi ce va decide un guvern care nici măcar nu este încă format. Economic însă, spațiul pentru noi creșteri generalizate de taxe este foarte redus. România a făcut deja ajustări fiscale, iar consumul este sub presiune. Următoarea etapă ar trebui să însemne în primul rând administrarea mai bună a veniturilor existente și reducerea cheltuielilor ineficiente. O nouă rundă de taxe, fără reforma statului, ar putea rezolva contabil o parte din deficit și agrava problema economică din spatele lui.
Cât mai poate tăia statul fără să distrugă serviciile publice
Cât de mult mai poate tăia Guvernul fără să lovească în salarii, pensii și servicii publice?
Mai există spațiu, dar nu prin tăieri liniare. Trebuie separate cheltuiala socială necesară, investiția și serviciul public esențial de cheltuiala administrativă redundantă. Avem sute de companii de stat care trebuie evaluate economic, structuri administrative suprapuse, achiziții care pot fi centralizate și active publice care pot fi administrate mai eficient.
Tăierea cu 10% peste tot este contabilitate, nu reformă. Reforma înseamnă să tai 30-40% acolo unde statul nu produce valoare și zero acolo unde o reducere ar distruge un serviciu public sau o investiție necesară.
Românii trebuie să se aștepte la un an de austeritate?
Aș spune mai degrabă că trebuie să ne așteptăm la un an de ajustare. Diferența este importantă. Austeritatea clasică înseamnă taxe mai mari, venituri înghețate și investiții reduse simultan. Aceasta ar fi combinația cea mai periculoasă într-o economie care deja crește foarte puțin.
Ajustarea inteligentă înseamnă să reduci deficitul, dar să păstrezi investițiile și să protejezi veniturile mici. Pentru cine câștigă 4.000-5.000 de lei, o creștere de taxe sau de prețuri se simte mult mai puternic decât pentru cine câștigă 20.000 de lei.
Ce simte românul cu salariul mediu
Ce se întâmplă cu ratele românilor dacă România nu-și reduce deficitul?
Deficitul ajunge indirect și în rata bancară. Dacă statul se împrumută foarte mult și scump, randamentele din economie rămân ridicate, prima de risc crește, iar spațiul pentru reducerea costului creditului se micșorează.
În plus, un deficit persistent poate menține presiunile inflaționiste, ceea ce limitează capacitatea BNR de a reduce rapid dobânda de politică monetară. De aceea, consolidarea fiscală nu este doar o discuție între București și Bruxelles. În final, ea ajunge în ROBOR, IRCC, costul creditelor companiilor și în buzunarul populației.
Dacă aveți 5.000 de lei salariu, ce ar trebui să vă îngrijoreze cel mai mult în acest moment?
Puterea de cumpărare. Nu salariul nominal este problema principală, ci ce mai poți cumpăra cu cei 5.000 de lei. Dacă ai inflație ridicată, energie mai scumpă, taxe indirecte mai mari și eventual o rată bancară, venitul disponibil se comprimă foarte repede. De aceea am spus că veniturile sub aproximativ 5.000 de lei net trebuie tratate cu foarte mare atenție în orice pachet fiscal. Nu poți face consolidare bugetară ignorând efectul marginal al fiecărui leu luat de la gospodăriile cu venituri mici și medii.
Recesiune sau ajustare inteligentă?
Poate un Guvern Nazare să reducă deficitul fără să bage economia în recesiune?
Poate exista o asemenea traiectorie, dar marja este foarte mică. Comisia Europeană vede pentru 2026 practic stagnare economică. Într-o asemenea economie, dacă scoți prea repede bani prin taxe și reduci simultan investițiile, riști să transformi stagnarea în contracție. Soluția este compoziția ajustării: mai puțină cheltuială curentă ineficientă, absorbție maximă a banilor europeni, investiții publice prioritizate și predictibilitate fiscală pentru companii. România nu trebuie doar să taie deficitul; trebuie să mărească numitorul fracției, adică PIB-ul.
Care este prima măsură nepopulară pe care ar trebui să o ia premierul Nazare?
Din perspectivă economică, prima zonă care trebuie abordată este reforma aparatului public și a companiilor de stat neperformante, înaintea unei noi facturi trimise contribuabilului. Este probabil mai dificil politic decât o modificare de TVA sau de accize, pentru că presupune să intervii în structuri construite în zeci de ani. Dar consolidarea fiscală devine credibilă atunci când statul arată că începe ajustarea cu el însuși.
Aș începe cu un audit funcțional real: ce instituții fac același lucru, ce companii de stat consumă capital fără perspectivă economică și ce cheltuieli pot fi eliminate fără să afectăm sănătatea, educația, apărarea sau investițiile.
Testul de peste un an
Peste un an, ce cifră ne va spune dacă Guvernul Nazare a reușit sau a eșuat economic?
Nu aș urmări o singură cifră izolată. Aș pune împreună deficitul și creșterea economică. Dacă în septembrie 2027 avem un deficit pe o traiectorie credibilă de scădere, dar economia este în recesiune, am rezolvat contabil problema și am deteriorat baza economică. Dacă avem creștere economică, dar deficitul rămâne necontrolat, am amânat problema.
Indicatorul real al succesului este deci reducerea deficitului în paralel cu revenirea creșterii economice. Consolidarea fiscală trebuie să fie sustenabilă, nu doar spectaculoasă pe hârtie.
Într-o singură propoziție: cu Alexandru Nazare premier, românii vor avea mai mulți bani în buzunar sau vor trebui să strângă cureaua pe modelul Bolojan?
În următoarele 12 luni nu cred că discuția realistă este despre mai mulți bani în buzunar, ci despre dacă ajustarea fiscală va fi făcută suficient de inteligent încât românii să nu piardă și mai mult din puterea de cumpărare.
