Confruntate cu o nouă vară marcată de costuri energetice exorbitante, guvernele din Uniunea Europeană recurg la aceleași măsuri pe termen scurt – reduceri ale accizelor, credite fiscale și plafoane de preț – care nu au reușit să ofere o soluție durabilă în crizele anterioare.
Dincolo de această agitație, se desfășoară o negociere mai puțin transparentă: dacă regulile climatice ar trebui modificate în secret pentru a cumpăra pacea industrială între Paris și Berlin.
Prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis a profitat de discuțiile cu cancelarul austriac Christian Stocker pentru a presa Bruxelles-ul să trateze accesibilitatea energetică ca pe o prioritate absolută, susținând că disparitățile persistente de prețuri dintre statele membre subminează pretenția UE de a fi construit o piață energetică integrată.
Este o analiză corectă, dar una pe care liderii greci și alți lideri au făcut-o și înainte, fără prea multe rezultate concrete. Identificarea problemei este mai ușoară decât ajungerea la un acord cu privire la cine va plăti pentru remedierea acesteia, iar Mitsotakis nu a propus niciun mecanism concret pentru reducerea discrepanței.
Potrivit Mondern Diplomacy, Franța și Germania lucrează la un acord care ar încetini eliminarea treptată a motoarelor cu ardere internă din UE, Parisul fiind aparent dispus să renunțe la propria sa campanie de lungă durată în favoarea unor norme stricte privind emisiile de carbon și a unei electrificări rapide, în schimbul sprijinului Berlinului pentru o politică industrială franceză care favorizează companiile europene în ceea ce privește achizițiile publice și subvențiile.
Dacă angajamentul Franței față de eliminarea treptată a motoarelor cu ardere internă a fost negociabil încă de la început, cât din strategia climatică a UE se bazează pe târguieli politice, mai degrabă decât pe un consens stabilit?
Ministrul francez al industriei a confirmat că sunt în curs discuții, având ca obiectiv încheierea unui acord în toamnă, la care ar putea fi implicate și alte țări, inclusiv Italia — ceea ce înseamnă că acest acord ar putea ajunge să rescrie regulile la nivelul întregului bloc, cu o supraveghere publică limitată.
Încă o excepție de la ajutorul de stat, încă o fisură în piața unică
Comisia Europeană a aprobat un pachet italian de ajutoare de stat în valoare de 300 de milioane de euro destinat transportatorilor rutieri, permițând firmelor să solicite credite fiscale care acoperă până la 70% din costurile suplimentare cu combustibilul acumulate în perioada martie-iunie, potrivit ANSA.
Pe măsură ce guvernele naționale răspund la criza energetică cu propriile scheme de subvenții, Bruxelles continuă să aprobe excepții de la regulile privind ajutoarele de stat, menite să mențină echilibrul pieței unice.
Fiecare aprobare este justificabilă în sine; în ansamblu, ridică însă întrebarea dacă măsurile „temporare” de criză devin o caracteristică permanentă a modului în care UE gestionează șocurile energetice – statele membre cu resurse mai mari fiind inevitabil în măsură să-și subvenționeze industriile mai generos decât cele mai sărace.
Perspectiva de ansamblu: gestionarea crizei, nu soluționarea ei
Reducerile accizelor, mecanismele de flotare a prețurilor și impozitele pe profituri excepționale sunt toate modalități de a gestiona simptomele la nivel național, nu boala în ansamblu. Mai multe guverne își prezintă în mod explicit măsurile ca fiind temporare, condiționate de situația geopolitică sau de veniturile fiscale, mai degrabă decât o politică durabilă.
În paralel, compromisul franco-german privind motoarele cu ardere internă indică faptul că regulile UE sunt adesea modificate în secret de marile puteri, ocolind dezbaterea transparentă a tuturor statelor membre.
