Ilie Bolojan a centrat, ANRE a dat cu capul. Cam așa se rezumă ieșirea publică, de două ori în 3 luni, a premierului, cu acuzația ”băieții deștepți din energie care blochează accesul la rețea” și executarea ANRE, care a decis să majoreze garanția pentru emiterea ATR-urilor de la 5% la 20%. Banii, evident, intră în conturile multinaționalelor din sectorul distribuției de energie, pe care îi vor folosi pentru întărirea rețelelor. Asta pe lângă sumele din ce în ce mai mari încasate de la consumatori, prin tariful de distribuție.
Un om informat este mai greu de manipulat, tocmai de aceea informarea lipsește aproape cu desăvârșire din mass-media autohtonă. Când Ilie Bolojan a ieșit să spună că firmele care obțin ATR-uri și întârzie finalizarea proiectelor de regenerabile ar fi responsabile de creșterea prețurilor la energie, reacția de indignare nu a existat.
Pentru că cetățenii, în marea lor majoritate, tind să creadă atunci când nu știu despre ce este vorba. Abundența regenerabilelor nu duce, în sine, la scăderea prețurilor, atâta timp cât nu există flexibilitate în sistem. Pe lângă faptul că eolienele și fotovoltaicele beneficiază de subvenții plătite de consumatori, fonduri europene și fonduri naționale, absența stocării pe scară largă și a capacităților de producție în bandă, care să preia vârfurile de sarcină, conduce la un deficit continuu de energie. Deficitul înseamnă importuri și prețuri foarte mari. Cu cel puțin două capacități de producție de energie ieftină, hidro și nuclear, ambele deținute de stat, România a ajuns să aibă printre cele mai mari prețuri la energie din lume. În acest sens, ”băieții deștepți” sunt cei care au implementat politicile energetice dezastruoase, care au dus la îmbogățirea excesivă a unora și la sărăcirea populației și prăbușirea economică.
Afaceri bănoase
Explozia energiei regenerabile nu are legătură nici cu Bruxelles, neapărat, nici cu vreun entuziasm climatic, ci cu stimulente financiare și profituri uriașe. Marea greșeală a autorităților a fost subvenționarea prin tot felul de scheme a regenerabilelor, fără să impună obligativitatea stocării. Consecința a fost că întărirea, modernizarea și schimbarea rețelelor nu a ținut pasul cu viteza apariției regenerabilelor. Listele de așteptare există peste tot în UE, din același motiv. Așa-zisa energie ieftină din regenerabile a devenit tot mai scumpă, prin subvenții impuse și prin majorări ale tarifelor de distribuție și transport. Pentru investiții, bineînțeles. Ca să mai sprijine distribuitorii, adică multinaționalele din România, ANRE a inventat o garanție de 5% pentru obținerea ATR-urilor. Bani care au intrat direct în contul distribuitorilor.
Și mai mulți bani
După ce Bolojan a pus la zid firmele românești care au îngroșat listele de așteptare, întârziind finalizarea proiectelor, ANRE a ieșit repede și a mai făcut o majorare, printr-un proiect de ordin al instituției. De la 5% garanție, a sărit la 20% garanție. Că doar nu își vor diminua profitul distribuitorii ca să adapteze rețelele la energia intermitentă a regenerabilelor. Desigur că motivele întârzierilor sunt multiple, dar cea mai important este birocrația excesivă care prelungește termenele pentru autorizațiile de construcție, avizele de mediu etc. Potrivit ANRE, emiterea unui ATR conduce la rezervarea unei capacități de evacuare sau de consum în rețeaua electrică. În situația în care proiectul nu este realizat, capacitatea respectivă rămâne indisponibilă pentru o perioadă îndelungată, ceea ce conduce la: limitarea accesului altor investitori la rețea; întârzieri în dezvoltarea unor proiecte viabile; utilizarea ineficientă a infrastructurii existente, susține ANRE.
Confuzie tehnică
Expertul în energie Dan Gherghelaș arată că narațiunea actuală este construită pe o confuzie tehnică semnificativă, aceea dintre avizele tehnice de racordare (ATR) și contractele de racordare. ”ATR-ul nu reprezintă o rezervare fermă de capacitate și nu implică obligații operaționale pentru operatorul de rețea. Este o etapă preliminară, o fotografie tehnică la un moment dat. Contractul de racordare, în schimb, presupune un angajament mult mai avansat, inclusiv investițional, iar acolo ar trebui canalizat efortul de asanare, ulterior unei analize obiective. Un ATR nu ocupă fizic rețeaua, după cum un contract de racordare nu generează, în sine, fluxuri de energie. Rețeaua este utilizată de capacitățile existente și dispecerizate, nu de proiectele aflate pe hârtie. Problema reală este una de alocare prospectivă a capacității, nu de utilizare efectivă în exploatarea curentă”, a precizat Dan Gherghelaș.
