Uniunea Europeană se pregătește pentru modul în care ar trebui să răspundă la un atac hibrid ce ar provoca moartea mai multor cetățeni.
Însă există divergențe privind rolul UE în problemele de securitate și dacă unele dintre inițiativele Bruxelles-ului se suprapun cu cele ale NATO. UE susține că Rusia, de la invazia Ucrainei, a intesificat o campanie de atacuri cibernetice, sabotaj și alte operațiuni în întregul bloc comunitar.
”Trebuie să fim pregătiți pentru ceva grav”
Discuțiile despre scenariul unui atac de coșmar au avut loc în ultimele săptămâni între ambasadorii UE din toate cele 27 de țări reuniți în „format restrâns”, adică fără telefoane sau asistenți, relatează Politico. Și s-au intersificat de la descoperirea unei drone încărcată de explozibili pe aeroportul din Leipzig, în august.
„Trebuie să fim pregătiți pentru ceva grav. Din păcate, Leipzig ne-a arătat că un incident foarte grav, ceva care provoacă numeroase victime, nu este exclus”, a declarat un diplomat european de rang înalt.
„Având în vedere amploarea și dimensiunea acțiunilor Rusiei, mai devreme sau mai târziu vor exista victime”
„Având în vedere amploarea și dimensiunea acțiunilor Rusiei, mai devreme sau mai târziu vor exista victime”, a avertizat un alt oficial european. UE se confruntă aproape zilnic cu relatări despre atacuri hibride – activități subversive care nu ating pragul unui act direct de război.
„Este destul de evident că, atunci când Rusia folosește instrumente din ce în ce mai letale pentru a ne testa gradul de pregătire și disponibilitatea de a lua măsuri de ripostă, la un moment dat vor exista victime”, a declarat Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride.
Dacă mai mulți cetățeni ai statelor membre ale UE sau NATO sunt uciși într-un aparent atac, presiunea de a recționa ar devenit copleșitoare.
Cu toate acestea, discuțiile la nivelul UE stârnesc critici din partea unor capitale care consideră că Bruxelles-ul își depășește rolul în materie de securitate și riscă să dubleze funcțiile esențiale ale NATO.
O altă problemă este lipsa unor comunicații securizate la nivelul UE și suspiciunea că informațiile sensibile partajate în timpul întâlnirilor ambasadorilor ar putea fi divulgate.
Pentru Tiilikainen, eforturile UE de coordonare a răspunsurilor la atacurile hibride sunt utile – în anumite limite, dar „nu sunt comparabile cu măsurile de reziliență la nivel național”.
