Cea mai mare amenințare la adresa industriei manufacturiere americane și a exporturilor globale provine astăzi din China.
De ce, atunci, Donald Trump adoptă o atitudine conciliantă față de China în materie de comerț, în timp ce provoacă conflicte cu țări precum Canada, care sunt prietene și aliate ale Statelor Unite?
Negocierile comerciale dintre Washington și Ottawa au eșuat dramatic în ultima săptămână. Printre sectoarele implicate se numără industria auto, cea a lemnului, a confecțiilor, a produselor lactate și a băuturilor alcoolice, potrivit UnHerd. Nu există niciun motiv pentru care cele două națiuni să nu poată ajunge la un acord cu privire la oricare dintre aceste chestiuni, cu condiția ca America să nu continue să-și trateze prietenii drept dușmani.
Industria auto este, fără îndoială, o industrie strategică, dar problema din cadrul diplomației comerciale dintre SUA și Canada se referă doar la amplasarea lanțurilor de aprovizionare într-o piață nord-americană deja integrată. În ceea ce privește restul, nimeni nu ar descrie produsele lactate, alcoolul și cheresteaua sectoare esențiale pentru puterea industrială, comercială și militară a Americii.
Până în 2023, ponderea Chinei în producția manufacturieră globală a crescut la 28%, față de doar 9% în 2004 – depășind astfel producția combinată a Statelor Unite, Japoniei și Germaniei.
China, care odinioară era un exportator de produse cu valoare adăugată redusă, precum textilele, ocupă acum primul loc la nivel mondial în ceea ce privește exporturile de produse electronice. Deține o cotă de piață de 32%, urmată de Taiwan, cu 14%. Care este cota Statelor Unite? Un mizerabil 5%.
China controlează 90% din procesul de rafinare a pământurilor rare, esențiale pentru tehnologia avansată, iar Beijingul nu a ezitat să folosească pârghia pe care o obține din controlul acestui punct strategic de strangulare.
TACO
Rămânând fidel motto-ului TACO – Trump Always Chickens Out – președintele a zburat în luna mai la Beijing pentru un summit cu liderul chinez Xi Jinping. Potrivit comunicatului de presă al Casei Albe, „China va răspunde preocupărilor SUA privind penuria din lanțul de aprovizionare legată de pământurile rare și alte minerale critice, inclusiv ytriu, scandiu, neodim și indiu”.
În schimbul acestei promisiuni vagi, Trump a obținut angajamente din partea regimului chinez de a cumpăra 200 de avioane Boeing, ceea ce va ajuta China să obțină tehnologia necesară pentru a-și construi propria industrie aeronautică rivală
Echipa lui Trump face exact opusul a ceea ce impune strategia americană în secolul XXI.
Strategia este arta de a stabili prioritățile. O strategie comercială americană rațională ar urmări să pună în comun baza manufacturieră americană cu cea a aliaților din Europa, Asia și din alte părți, care împărtășesc interesul SUA de a reduce dependența economică față de China.
Chiar și disputele legitime cu partenerii comerciali ai SUA, inclusiv Canada, ar trebui să fie subordonate acestor două obiective: decuplarea sino-americană și solidaritatea aliată. Dar echipa lui Trump face exact opusul a ceea ce impune strategia americană în secolul XXI.
Dacă China ar fi avut puterea să infiltreze la Casa Albă, în 2025, un „candidat manciurian” al cărui scop era să discrediteze naționalismul economic în ochii opiniei publice americane, nu ar fi putut alege un agent mai potrivit decât Donald „Tariff Man” Trump.
