După ce DNA s-a sisizat din oficiu și a demarat o anchetă, Dantes Bratu a intrat acum pe mâna ANI. Șeful ITM prins cu portbagajul plin are acum de dat explicații și cu privire la averea colosală. Pe 17 septembrie 2026, președintele ANI, Bogdan-Alexandru Sticlosu, a semnat Raportul de sesizare nr. 14986, prin care declanșează oficial verificarea modificărilor patrimoniale ale șefului Inspecției Muncii.
Dar de unde are Dantes Bratu banii pe care îi are?
Un dosar care se construiește singur
Raportul ANI nu inventează nimic. Se sprijină direct pe trei articole de presă: cel despre pachetele cărate la portbagaj, cel despre dosarul penal deschis de DNA pentru mită și cel despre averea lui Bratu, publicat pe 16 septembrie 2026. Temeiul legal invocat e art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.
Practic, omul și-a construit singur, prin propriile fapte, dosarul care acum îl urmărește din două direcții deodată: DNA îi cercetează gesturile de la mașină, ANI îi cercetează conturile. Câte zile mai are Dantes Bratu până când o a treia instituție a statului decide că merită atenție?
O avere pe care un salariu de stat n-o poate explica de la sine
Două case, două terenuri, două autoturisme și un apartament. La capitolul venituri, Bratu câștigă peste 10.000 de lei lunar, iar soția sa are un salariu apropiat de aceeași sumă, un total de familie de peste 20.000 de lei pe lună.
Sunt cifre pe care ANI nu le contestă ca atare, pentru că sunt chiar cele declarate de el. Dar tocmai asta îngroapă orice explicație simplă. Dacă venitul familiei e cel declarat, iar patrimoniul e cel din acte, întrebarea logică nu e dacă a mințit în declarație, ci cum a reușit să adune atât de multe, atât de repede, dintr-un salariu de funcționar public.
Un român obișnuit muncește o viață pentru un apartament. Bratu are, pe lângă apartament, două case, două terenuri și două mașini și, în același timp, o mașină de serviciu în care subalternii îi cară vin spumant și țuică la portbagaj. Cât de departe trebuie să ajungă un funcționar public de realitatea celor pe care e plătit să-i inspecteze, ca cineva din instituțiile statului să considere că merită o verificare?
Ce nu poate face ANI și de ce asta nu-l scapă pe Bratu
ANI nu face anchete penale și nu se suprapune peste dosarul DNA. Rolul agenției e strict să compare patrimoniul cu veniturile declarate de-a lungul carierei. Nu poate, prin ea însăși, să stabilească vinovății.
Dar exact aici stă capcana pentru Bratu: dacă verificarea arată o discrepanță pe care n-o poate explica prin salariu, dosarul de avere se transformă automat în sesizare penală pentru avere nejustificată. Un teren mult mai periculos decât un dosar de mită in rem, pentru că acolo prezumția joacă împotriva lui, nu în favoarea lui.
Cât timp mai poate un funcționar public să spună că are „o avere frumușică” din salariu, în timp ce statul îl anchetează simultan pentru mită și pentru avere?
Dacă totul e, așa cum ar vrea el să pară, perfect legal și perfect explicabil, atunci de ce nu a lămurit-o public, cu cifre concrete până acum și de ce a fost nevoie ca trei publicații și două instituții ale statului să pună întrebarea în locul lui?
