1. M-am luat cu termocentralele și am uitat de Nicușor valutistul. Președintele n-a fost (foarte) criticat în ultimele zile, așa că a început să-l invidieze pe Bolojan, care e bombardat ca stânca de la Pârjoaia. Și nu-i pasă, premierului nu-i pasă, pentru că misiunea lui e mai importantă. Misiunea de a salva patria, evident. Dar să revin la președinte. Cum stătea așa la televizor, urmărind filmul de comedie cu useriștii pe care i-a inventat el și cu premierul pe care l-a desemnat tot el, Nicușor a simțit deodată că-l plesnește o idee. Și a împărtășit-o poporului. A spus că vrea calendar pe aderarea la moneda euro. M-am uitat și eu pe net. Sunt cinci condiții. Stabilitatea prețurilor – condiție neîndeplinită. Deficitul bugetar – condiție neîndeplinită. Rata dobânzilor pe termen lung – condiție neîndeplinită. Stabilitatea cursului de schimb – condiție neîndeplinită. Sustenabilitatea datoriei publice – uraaaa, pe asta s-ar putea să o îndeplinim. Dar să vedeți cum! Plafonul admis e de 60%. Și noi avem 59%. La ora când voi termina eu textul ăsta, probabil că va fi 61%. Bravo, Nicușor! Dincolo de uscatele expresii economice, socoteala de la Cotroceni nu se potrivește cu socoteala din târg. Trecerea la euro ne-ar scădea puterea de cumpărare, cel puțin în primii cinci ani, cu… Spuneți dumneavoastră cu cât! 20%? 30%? 40%?
2. Domnule Nicușor Dan, n-aveți de rezolvat și probleme mai importante? Nu cumva ne-ați rămas dator cu un premier? Când îl desemnați? Că aveți mâna bună. Bolojan a fost alegerea perfectă, iar Tomac și Veștea – două idei geniale. Și uite așa încep să-mi aduc aminte că tot dumneavoastră ne-ați pricopsit cu Clotilde. Doar atât ați putut aduce din Franța? Chestiune de gust.
3. Văzând că i se permite să facă orice în România, Fritz ne-a anunțat sfidător că ”nu mor caii când vor câinii.” E foarte interesantă interpretarea unei pilde zoologice a lui Nichita Stănescu, mai ales când vine dinspre USR și oengeurile care au blocat funcționarea hidrocentralelor ca să nu fie stresate lostrițele. Fritz, vezi că Nichita Stănescu a scris și poezii! Opera lui orală e mai puțin importantă. Câinele din confesiunea aia televizată e prezent și în lirica lui Nichita Stănescu. Și poate fi folosit ca să-i convingem pe oameni să nu mai facă duș și să renunțe la mașina de spălat. Citez din ”Arta poetică” a lui Nichita Stănescu. ”Să mi se dea dreptul la jeg,/ dreptul la porc, dreptul la câine,/ să mi se dea cadavru-ntreg/ al zilei cea de ieri numită mâine.” Ultimele două versuri sunt complicate pentru useriști, dar important e că a fost aprobată cererea din primul vers, pe care poetul a făcut-o anticipat în numele nostru.
