Au trecut câteva zile de la catastrofalele meciuri ale echipei naționale de fotbal, s-au împuținat textele despre fotbalagiii cărora din inerție le spunem ”tricolori”. Tot ceea ce a făcut presa română a fost la un nivel inferior echipei naționale. E simplu să vorbești despre eunuci, uitând că ai aplaudat momentul (martie 2014) în care fotbalul românesc a fost castrat.
Presa română ar merita ”Gheata de Aur” pentru autogoluri. Numărătorii de cornere au mâzgălit în 2014 că la FRF au venit ”oameni cu școală” Sunt de acord. Și analfabetismul funcțional pleacă tot din școală. Avem câțiva jucători care au adunat peste 50 de selecții în echipa națională, dar în anii ’80 n-ar fi fost nici rezerve în Divizia A. Exagerez? Haideți să vedem dacă exagerez! Fiți puțin atenți! Cârțu 7 selecții, Bărbulescu 5, Orac 3, Marcel Pușcaș una și – incredibil! – Fane Petcu, Majearu, Donose, Ion Marin niciuna. Fiecare dintre ei ar fi fost azi căpitanul echipei naționale, chiar dacă pe Majearu sau Petcu nu i-ar fi interesat chestia asta.
Analfabetismul funcțional în fotbal înseamnă să ai o linie de mijloc alcătuită din câțiva cetățeni care au împreună vreo 200 de selecții și toți la un loc sunt mai slabi decât un Donose în zi proastă. Belelele nu se opresc aici. În Comisia Tehnică a FRF sunt mulți foști fotbaliști importanți. Nume sonore, internaționali cu greutate, bravo! Dar acești jucători emblematici au antrenat prea puțin, ca să fiu politicos. Și sunt puși acolo să emită judecăți de valoare care să-l ajute pe selecționer.
Deciziile în fotbalul românesc sunt luate de persoane care nu au legătură cu fenomenul, dar sunt atacați oameni care au legătură cu fenomenul și nicio tangență cu echipa națională de azi. Am auzit și enormitatea ”să plece Burleanu și Gino Iorgulescu!” Ce simplu e să-l asociezi pe Gino cu incompetența din FRF! La fel de simplu ca atunci când îl contești pe Gino pentru accidentul lui Mario. Aici vorbim despre fotbal, nu despre altceva. Iorgulescu nu a fost niciodată consultat în privința selecționerilor sau a oricărei strategii federale. Și ar fi avut ce să-i învețe pe birocrații ăia. Taciturnul inventiv și cu 49 de selecții la echipa națională a salvat Sportul Studențesc (de la retrogradare sau poate chiar de la desființare) în anii ’90 și a dus F.C. Național în cupele europene. Până aici, totul bine, dar nu ieșit din comun. Extraordinar e că a avut reușitele astea fără buget. Din zero lei a făcut bani pentru cluburi neglijate și fotbaliști pentru echipa națională. Iar echipele apatice și patronii guralivi din Liga 1 trăiesc din drepturile de televiziune care au crescut după fiecare negociere dusă de Iorgulescu. Gino vinde din ce în ce mai scump un fotbal din ce în ce mai slab, de pe urma căruia s-au îmbogățit băieții din federație. Cum să-l acuzi pe Iorgulescu pentru ce se întâmplă în materie de antrenorat la echipa națională? Ar fi fost bine dacă i s-ar fi cerut părerea. Olăroiu și Zenga și-au început carierele de antrenori cu Gino.
