1. Noul război merge slab din punct de vedere al zvârcolelii emoționale de pe centurile de socializare. Asta se întâmplă, probabil, pentru că au fost și niște români prinși la mijloc în Orientul Mijlociu. Pe unii i-a salvat Cosmin Olăroiu, că doar nu era să-i salveze Țoaia. Sau bolojenibilul semizeu al recesiunii tehnice. Dar nu-i timpul pierdut pentru smiorcăială. Dacă sunt și niște ucraineni pe acolo? La capitolul telenovele mexicane, combinate cu filme indiene și documentarul artistic ”Colectiv”, suntem cu zece clase sub Zelenski. Pateticul de la Kiev nu vede că i s-a terminat ”sceneta” – era prea mult să o numesc ”piesă”. A avut, însă, noroc, pentru că a găsit public. În România i-au plâns de milă panaramezii îndrăgostiți de mitocănia popoarelor slave și generalii de la Antena 3, care vor duce în ridicol și războiul declanșat săptămâna trecută. Era cazul să producă și anul 2026 ceva. Dar istoria nu se zdruncină. Fiindcă istoria e mai antrenată cu încăierările între popoare decât cu vaccinurile netestate pentru boli necunoscute.
2. Suntem, totuși, în săptămâna 1-8 martie, așa că să ne vedem de ale noastre. Știți cum îi recunoaștem, la școală, pe părinții progresiști? Fac reclamații, din orice, la minister și nu aduc nici o floare de 8 martie sau măcar un mărțișor cu zâmbetul lui Zelenski (cere șpagă zâmbetul ăla) de 1 martie. Dar cine ar lua ceva de la trotinetari? Și mai au o chestie. Năvălesc în școli, cu tot cu plozi, pe la intrarea profesorilor. Eu sunt obraznic de mic, dar nu mi-am permis să mă înfig pe la intrarea profesorilor nici când am învățat în școala în care era mama profesoară.
3. Moment tulburător la o corporație. Doamna șefă a fost vizitată de un escroc de meserie. Pardon, a fost vizitată de un big boss de la o firmă de consultanță, de analiză, de asistență, de cardeală tarifată, de ”dracii naibii de satane”, cum i-a alintat Gigi Becali pe niște ziarici și acea recurență a reprezentat o figură de stil măiastră, pentru care îl invidiez pe patronul FCSB. Big boss de la firma de vrăjeală a adus și un ”aranjament floral”. Ikebana, chiar ikebanana, de mare clasă. Grădina botanică ambulantă măsura un metru înălțime și 50 de centimetri lățime. Mai avea puțin și ar fi concurat cu coroana cât o sondă petrolieră pe care a trimis-o Malaxa la înmormântarea lui Nae Ionescu. Habar n-am ce au discutat doamna importantă și domnul magnanim, dar după o săptămână a venit nota de plată. Bagabontul cu cravată trecuse pe decont și aranjamentul floral. El credea că factura se duce la contabilitate, se îngroapă printre alte hapciupaleli birocratice și nu se prinde nimeni cum s-a dat el galant pe banii ălora pe care voia să-i pârlească. Așa funcționează și U.E. în raporturile cu România.
