După aproape 18 ore de negocieri tensionate desfășurate la stațiunea elvețiană Bürgenstock, Statele Unite și Iranul au ieșit din prima rundă de discuții fără un acord spectaculos, dar nici fără rezultate. Mediatorii din Qatar și Pakistan au vorbit despre un „progres încurajator”, însă realitatea este mai complicată. Dosarul nuclear a rămas practic neatins, Israelul continuă operațiunile militare în Liban, iar Teheranul pare să fi obținut deja primele beneficii economice fără să facă vreo concesie majoră.
Atmosfera summitului de la Lacul Lucerna a fost tensionată încă din primele minute. Vicepreședintele american JD Vance, sosit în Elveția după o întârziere de două zile provocată de probleme logistice, a deschis negocierile în numele administrației Trump. În paralel însă, Iranul a anunțat din nou închiderea Strâmtorii Hormuz ca reacție la atacurile israeliene din Liban, iar Donald Trump a publicat pe Truth Social un nou avertisment că Statele Unite sunt pregătite să lovească Iranul „și mai puternic” decât au făcut-o cu o săptămână înainte. Reacția iraniană nu a întârziat. Potrivit presei de la Teheran, delegația s-a retras temporar la hotel în semn de protest, deși oficialii americani au negat că negocierile ar fi fost întrerupte. Cu toate acestea, diplomații au rămas la masă aproape 18 ore. În cele din urmă, mediatorii au anunțat că discuțiile vor continua în această săptămână la nivel tehnic și au descris atmosfera ultimelor ore drept „pozitivă și constructivă”. Pentru diplomație, faptul că părțile au continuat să negocieze, în ciuda amenințărilor și a incidentelor din teren, reprezintă deja un rezultat. Privind însă conținutul discuțiilor, impresia este că primul câștigător al summitului este Iranul.
Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat că sancțiunile asupra exporturilor de petrol au fost suspendate, o parte dintre activele financiare înghețate au fost eliberate, iar pentru economia iraniană urmează un amplu program de reconstrucție și dezvoltare. Oficialul iranian a lăudat rolul mediatorilor din Qatar și Pakistan și a susținut că negocierile au făcut pași importanți atât pentru încetarea războiului din Liban, cât și pentru implementarea memorandumului semnat între Washington și Teheran.
La nivel tehnic au fost create trei grupuri de lucru dedicate sancțiunilor, mecanismelor de supraveghere și dosarului nuclear. În plus, părțile au convenit asupra unui mecanism de deconflictualizare în Liban, care ar trebui să reducă riscul unor incidente militare între actorii implicați. Chiar Araghchi a descris acest mecanism drept primul test real al armistițiului. Problema este că adevărata miză a negocierilor – programul nuclear iranian – aproape că nu a fost discutată. JD Vance a afirmat că obiectivul Washingtonului rămâne securizarea stocurilor de uraniu îmbogățit astfel încât Iranul să nu mai poată reconstrui rapid un program nuclear militar. De cealaltă parte însă, Teheranul a refuzat practic să intre în această dezbatere. Niciun reprezentant al comitetului nuclear iranian nu a participat la reuniune, iar negociatorii au invocat prevederile memorandumului potrivit cărora dosarul nuclear poate fi abordat doar după îndeplinirea unor condiții preliminare.
Adevărata vulnerabilitate a acordului rămâne însă Libanul.
Hezbollah susține că Israelul nu a respectat niciodată armistițiile anterioare și anunță că își va continua atacurile. Israelul, la rândul său, nici măcar nu recunoaște acordul negociat între Statele Unite și Iran și continuă operațiunile din sudul Libanului. În cele din urmă, succesul negocierilor nu va fi decis în sălile de conferință de la Bürgenstock, ci pe câmpul de luptă din sudul Libanului. Atât timp cât Israelul și Hezbollah continuă să considere confruntarea militară drept principalul instrument de presiune, fragilul armistițiu va rămâne permanent amenințat. Nici la Washington consensul nu există. Senatorul Lindsey Graham, unul dintre cei mai influenți republicani din tabăra favorabilă unei politici externe dure, a declarat că se așteaptă ca negocierile să eșueze.
În opinia sa, dacă diplomația nu produce rezultate, Statele Unite ar trebui să preia prin forță controlul asupra Strâmtorii Hormuz și să impună taxe tuturor navelor care o tranzitează. Mesajul său, extrem de agresiv, arată că în interiorul administrației americane există încă o dezbatere serioasă privind limitele compromisului cu Iranul. Piețele petroliere au reacționat imediat la fiecare schimbare de ton din timpul summitului. Petrolul Brent a urcat inițial peste 82 de dolari pe baril, pe fondul amenințărilor și al tensiunilor din Golf, pentru ca apoi să coboare spre 79 de dolari după anunțarea progreselor în negocieri. Dincolo de fluctuațiile de moment, analiștii avertizează că războiul a produs deja schimbări structurale în comerțul mondial cu petrol, iar o parte din cererea pierdută în timpul conflictului nu va mai reveni.
La capătul acestei prime runde de negocieri, imaginea de ansamblu este clară. Iranul a obținut relaxarea unor sancțiuni, acces la o parte din activele sale financiare și a împins discuția despre programul nuclear într-un viitor pe care îl controlează prin propriile condiții. Washingtonul a câștigat timp și a evitat o nouă escaladare militară, dar nu și obiectivul strategic pe care îl urmărea. Primele 18 ore de negocieri nu au adus pacea. Au cumpărat doar timp. Iar în următoarele 60 de zile se va vedea dacă acest timp va fi folosit pentru un compromis real sau doar pentru pregătirea unei noi confruntări. Vom continua această analiza a situației de la negocierile din Elveția ori de cate ori vor apărea elemente noi. Așa că fiți pe recepție!
