1. Un consilier al lui Bolojan i-a cerut lui Peter Magyar să verifice ce s-a întâmplat cu zecile de milioane de euro cu care Budapesta a ajutat comunitatea maghiară din Ardeal, dar și echipele de trosbal din Harghita și Covasna. Mesajul e clar. Câți bani au ajuns la susținătorii politici din România ai lui Orban? Nu știu ce va face Peter Magyar, dar în România nu se va întâmpla nimic, mai ales după ce șefii minoritari ai României (useriștii) se vor convinge că în Ungaria nu au venit la putere unii care vor să adune în jurul lacului Balaton o comunitate ucraineană ca la Năvodari. Cât despre UDMR, această organizație culturală neînregistrată legal ca partid (n-a avut timp în 37 de ani) se va descurca, fiindcă e mai apropiată de partidele noastre aflate la guvernare decât de Budapesta. Udemeriștii deja au întors armele.
2. Dacă, prin absurd, ungurii ar lua Ardealul, udemeriștii ar prinde doar câteva posturi de primari în sate și în două-trei orașe mici. La conducere ar veni politicienii de la Budapesta, iar Budapesta privește spre marile orașe din Ardeal ca refegiștii la redegiști, după reunificarea Germaniei din 1990. Bucureștiul îi tratează mai bine pe udemeriști decât Budapesta. Cu 5%, UDMR decide soarta alegerilor din România. Udemeriștii din Parlament sunt niște pesediști de combinație, niște liberali de învoială și le-ar plăcea și trotineta useristă.
3. Progresistul Dragoș Pâslaru a discutat la Washington, în numele României, cu Banca Mondială, FMI și cu alte instituții care ne vor binele și foarte binele, deși cu adevărat bine ar fi să ne ia mai cu binișorul. Pâslaru vorbește, de fapt, în numele corporațiilor din România. În România lui Ceaușescu n-au fost respectate drepturilor omului. Nici în România corporatistă nu sunt respectate drepturile omului de afaceri autohton. Până în 2015, în revistele economice dădeau interviuri milionarii români. După Colectiv, dau interviuri CEO de la multinaționale, niște arendași cu zero la sută acțiuni și rate bancare la case. Arătați-mi și mie zece români care au ajuns milionari după 2015 și au peste 1000 de angajați. Nu mai știu de unde am pescuit-o pe asta, dar e bună. ”Corporațiilor le e atât de ușor pentru că sunt partide fără ideologie, fabrici fără muncitori, țări fără teritorii.” Adică au ras tot și n-au nicio apăsare. Și atunci trebuie înțeleși și oamenii care se uită în gura lui Georgescu atunci când teosoful paramilitar elucubrează despre Sarmizegetusa. Eu am cunoscut-o în tinerețe pe Sarmizegetusa. Era o stripteuză foarte brunetă, care desfășura o prodigioasă activitate artistică într-un local de profil de pe strada Povernei. Astăzi, Sarmizegetusa are opt copii, iar trei dintre ei lucrează în industria de portofele din metroul parizian.
