AUR a ajuns, încet și sigur, un partid luat pe persoană fizică. Nu vedem nicio doctrină, niciun proiect politic, nu tu construcție colectivă, totul este doar o anexă de imagine a liderului său, George Simion, care confundă tot mai des interesul formațiunii cu propriul ego. Iar episodul alegerilor pentru Primăria Capitalei spune totul despre direcția în care a fost împins partidul.
Să ne amintim ce s-a întâmplat, cu adevărat: AUR avea toate argumentele să intre în competiție cu un candidat propriu. Sondajele o arătau, rezultatul de la „prezidențiale” neanulate o confirma, iar electoratul aștepta un semnal de maturitate politică.
Teama de a nu pierde șefia partidului
Numai că George Simion a ales să se retragă strategic din bătălia asta și nu a făcut-o din respect pentru bucureșteni, ci dintr-o frică profund personală: aceea că un candidat AUR ar fi putut scoate un scor bun și, extrem de grav pentru el, ar fi putut deveni un pol de imagine alternativ în interiorul partidului. Un rival al lui Simion, o umbră în apropierea sa.
Așa a apărut soluția Anca Alexandrescu, acest paravan convenabil, un candidat „sigur”, fără riscul de a-i știrbi autoritatea liderului suprem. Decizia de a nu avea candidat AUR a fost luată pe persoană fizică, în interes personal, nu politic. Să nu-și imagineze careva că George Simion s-a consultat cu liderii AUR. Ce partid? Formațiunea asta a devenit decor!
De aici începe problema reală. George Simion nu mai este, de multă vreme, cu picioarele pe pământ. În timp ce AUR este cotat bine la capitolul credibilitate, în teritoriu partidul aproape că nu există. Nu se vede activitate, nu se simte structură, nu se aud soluții concrete pentru problemele reale ale românilor.
În schimb, ce vedem limpede este agenda liderului: deplasări externe, fotografii, poziționări „istorice”, birouri deschise la Washington. Da, Washington! Marea obsesie. Acum, George Simion visează să fie vecin de birou cu Donald Trump și vrea asta într-un moment în care România nu mai contează aproape deloc pe radarul administrației americane. Este o discrepanță ridicolă între ambițiile personale ale (încă) președintelui AUR și realitatea geopolitică: noi suntem ignorați, iar el pozează în actor global. O combinație periculoasă de naivitate și grandomanie.
În loc să se ocupe de agricultură, industrie, taxe, facturi, de românii care nu mai fac față scumpirilor, Simion aleargă după capital de imagine internațională, convins că politica mare se face din selfie-uri și apariții virale. AUR ar fi trebuit să fie un partid al nemulțumiților adevărați, nu un vehicul pentru visele de mărire ale acestui lider intoxicat cu idei crețe de tot felul de consilieri ageamii.
Această grandomanie a devenit vizibilă și în zona geopolitică, unde Simion se bagă în seamă fără să pară că înțelege mare lucru din mizele reale. Cel mai probabil, este alimentat de diverși „specialiști” de ocazie, unii poate prea „bine conectați” la „Sistem”, care îl folosesc drept portavoce sau, mai rău, drept figurant. Episodul grotesc cu „Groenlanda și tortul”, devenit viral, nu a fost un moment de glorie, ci o mostră de ridicol ambalat în fast.
Când se delimitează Georgescu de el
Iar fisurile din jurul lui George Simion se adâncesc tot mai mult.
Informațiile care circulă și pe care noi le-am obținut sunt că urmează un pas extrem de important: o delimitare publică a lui Călin Georgescu, cu subiect și predicat, de șeful AUR. Se vorbește despre un mesaj dur, iminent, care va marca o ruptură clară și îl va împinge pe Simion la periferia unui discurs pe care a încercat să-l confişte fără a-l înțelege.
Dacă acest lucru se confirmă, va fi prima lovitură serioasă primită de liderul AUR din interiorul zonei pe care pretinde că o reprezintă.
În ceea ce privește sondajele de opinie apărute în ultima vreme, cifrele sunt manipulate cu nonșalanță. AUR este, realist vorbind, în jurul pragului de 20%. Restul este propagandă, umflare artificială, totul pentru a crea iluzia unei forțe de 40%+. Un balon de săpun care se va sparge cât de curând, căci realitatea electorală este mult mai modestă decât legenda construită pe Facebook și TikTok.
Problema nu-i că AUR are un lider ambițios, doar că acest partid riscă să devină irelevant tocmai din cauza acestui tip de leadership. Când partidul e confiscat de un singur om, când deciziile se iau fără consultare, când totul se reduce la imaginea și agenda personală a „șefului”, construcția politică începe să se erodeze din interior.
AUR a promis să fie vocea celor ignorați. Dar, dacă partidul va rămâne prizonierul grandomaniei lui George Simion, va ajunge exact ceea ce pretinde că urăște: o grupare goală de conținut, bună doar pentru ambițiile unui singur om.
