USR revine cu numărul preferat, și anume autolauda făcută pe Facebook. Dominic Fritz, președintele USR și primarul Timișoarei, nu conduce niciun minister. Dar asta nu l-a oprit niciodată să dea note de 10 colegilor de partid pe bandă rulantă. De data asta a postat un bilanț de 100 de zile plin de cifre rotunde, hectare fără număr, servicii și fabrici și ne cere să credem orbește că miniștrii USR au salvat România cu ,,mâinile legate.‘‘ Ne-am cam săturat de propriile laude.
USR numără cifre, nu explică de unde vin
Textul lui Fritz e construit după o rețetă simplă învățată din genetație în generație. Pui trei cifre mari, le lipești de numele unui ministru sau persoană din partid și le prezinți drept dovadă de reformă. 20.000 de hectare împădurite, 500.000 de servicii consulare, o fabrică repusă pe roate. Dar din toate astea nu explică nimic din ce ar trebui să explice un bilanț adevărat. Nu spune care era situația înainte, care a fost moștenirea primită, nu spune cine a pornit proiectele respective sau ce parte din rezultat aparține unui minister și ce parte aparține unor procese instituționale care merg mai departe indiferent cine stă pe scaun.
,,Miniştrii USR au livrat chiar şi cu mâini legate.‘‘ Asta e fix propagandă de partid, nu bilanț de guvernare, și oricine citește cu mintea limpede, nu doar cu inima de simpatizant, vede imediat cusătura.
Fritz scrie că atunci când faci treabă bună vin și rezultatele. Corect, dar rezultatele bune vin cu explicații, nu cu superlative aruncate pe Facebook la ora prânzului. Un politician serios pune lângă fiecare cifră anul de referință și sursa oficială. USR preferă impresia rapidă, share-ul aruncat la mișto, pentru că știe că majoritatea oamenilor nu vor verifica nimic.
USR se laudă cu pădurea plantată de altcineva
Diana Buzoianu a depășit ținta PNRR de 18.000 mii de hectare, cu peste 20.000 de mii raportate. Foarte frumos sună, pare că, chiar a făcut ceva. Dar cine a plantat efectiv acești copaci și când? Diana Buzoianu? Nu e ea cireașa de pe tort.
Fritz nu spune nimic despre câte hectare au fost plantate strict în perioada mandatului ei și câte erau parte din proiecte contractate cu ani înainte, gata să fie finalizate indiferent cine stătea la butoane. A pune toată cifra pe umerii unui singur ministru, când vorbim de un proces care durează ani, e o manipulare ieftină a populației.
Și mai grav este că nimeni nu întreabă care e rata de prindere a plantațiilor. Un hectar raportat ca împădurit nu înseamnă o pădure vie peste zece ani. Puieții mor, terenurile se degradează, iar fără date despre supraviețuire, cifra de 20.000 de mii de hectare e doar cerneală pe hârtie, bună pentru o postare virală și complet inutilă pentru orice evaluarede bun simț.
Dacă USR chiar ar avea ceva de arătat, ar publica exact aceste date. Sau măcar să facă o analiză a pădurilor plantate deja în România, să vadă care a fost rata lor de supraviețuite și mai ales care au fost condițiile de îngrijire. Și apoi să vină cu cifre reale. Dar ne-am obișnuit cu stilul useriștilor. Nu le publică pentru că nu le convin. Moșternirea primită de la predecesori e mai importantă dacă e trecută sub numele USR.
Țoiu face treaba de bază a oricărui ministru și o vinde ca revoluție
Eliminarea taxelor ilegale cerute de intermediari e corectă, dar e minimul absolut pe care orice ministru de Externe trebuie să îl facă, nu e vreo reformă istorică. Fritz confundă intenționat reparația unei fraude vechi cu o schimbare structurală, pentru că prima sună a obligație, a doua sună a merit.
Cifra de 500.000 de servicii consulare e prezentată ca un trofeu personal al Oanei Țoiu. Dar câte servicii au fost în anii anteriori? Cât din creștere se datorează efectiv conducerii actuale și cât se datorează sistemului electronic integrat, care funcționează la nivel național din 2016 și procesa deja volume mari de servicii cu mult înainte ca Țoiu să ajungă la minister?
Fritz nu spune, pentru că răspunsul i-ar strica toată povestea. Nu poți lua o infrastructură moștenită, îi pui numele ministrului actual deasupra și o vinzi drept dovadă de reformă. Ce le mai place useriștilor să-și treacă semnătura peste tot.
Un contract semnat nu produce un singur cartuș
Fritz devine de-a dreptul obraznic. Radu Miruță și Irineu Darău sunt prezentați ca eroii care au repus pe roate fabrica de la Sadu, cu hale echipate și salarii la zi. Numai că declarațiile publice ale acelorași miniștri vorbesc constant la timpul viitor. Uzina va fi retehnologizată, urmează să intre în producție, negocierile cu un investitor american sunt încă în curs, iar o parte din contracte sunt doar cereri de finanțare depuse, nu bani încasați și nici muniție produsă.
Includerea Sadu în SAFE chiar contează, nimeni nu neagă asta. Dar între a fi inclus într-un program și a avea o fabrică relansată e o distanță uriașă, pe care Fritz o șterge cu o singură propoziție.
Un contract nu e o fabrică relansată, asta știe toată lumea. O promisiune clar nu e producție. Iar imaginea cu copacii crescuți în hale, oricât de puternică vizual, nu spune nimic despre stadiul real al lucrărilor de azi. Dacă fabrica ar fi cu adevărat funcțională, am vedea cifre de producție, nu doar poze cu hale goale pregătite pentru o investiție care poate să vină sau poate să nu vină.
SAFE nu e jucăria de partid a USR
Cel mai obraznic gest din tot bilanțul e felul în care Fritz tratează programul SAFE ca pe o invenție personală a doi useriști lăudăroși. SAFE e un mecanism european prin care România primește 16,68 de milioane de euro, a doua cea mai mare alocare din Uniunea Europeană după Polonia. La pregătirea, negocierea și implementarea acestui pachet lucrează Ministerul Finanțelor, Ministerul Apărării, Ministerul Economiei, Cancelaria premierului și instituțiile de securitate, nu doi oameni cu conturi de Facebook active.
A prezenta includerea unei singure fabrici în acest mecanism uriaș drept meritul personal al lui Miruță și Darău înseamnă ștergerea muncii a zeci de instituții ale statului, doar ca să sune bine într-o postare.
Așa arată de fapt orice bilanț USR. Aceleași concluzii lăudăroase și egoiste, aceleași cifre fără noimă, aceeași lipsă totală de logică între ce se afirmă și ce se poate verifica. Fritz cere un guvern minoritar PNL-USR-UDMR și își susține cererea exact cu genul de manipulare pe care pretinde că o combate la adversari.
Chiar și cei care mai cred în USR (puțini, din ce în ce mai puțini) se întreabă de ce Dominic Fritz nu a inclus în lăudorosul bilanț și închiderea reactoarelor de la Cernavodă. Nu e tot „realizarea” USR?
