În trecut, agențiile de spionaj interceptau cablurile telefonice și nodurile de internet pentru a obține informații despre ținte, dar acum le este din ce în ce mai ușor să obțină date cumpărându-le.
Informațiile publicitare (ADINT) obținute în masă din surse comerciale sunt acum una dintre principalele surse de supraveghere, potrivit unui studiu realizat de academicieni germani în domeniul securității pe un eșantion de 11 autorități de reglementare a agențiilor de spionaj și intelligence europene, relatează Financial Times.
În timp ce guvernele au impus reguli stricte privind interceptarea datelor cetățenilor prin interceptări telefonice și colectarea de date, cele care reglementează utilizarea ADINT sunt mult mai vagi, iar în unele cazuri lipsesc cu desăvârșire.
Colectorii și brokerii de date comerciale adună în prezent o gamă atât de vastă de informații despre consumatori, încât analiza poate oferi adesea mult mai multe detalii despre potențialele ținte decât supravegherea tradițională.
”Datele conțin informații privind ID-urile dispozitivelor mobile, localizarea lor precisă în timp, precum și date de profil detaliate ale utilizatorilor individuali ai aplicațiilor asociate acestor dispozitive”, a declarat Thorsten Wetzling, unul dintre autorii studiului.
Utilizarea ADINT include atât instrumente standard de analiză a informațiilor, gata de utilizare, folosite de unele guverne, cât și achiziționarea regulată de seturi de date comerciale de către marile puteri.
„Aceste practici câștigă teren nu doar în Statele Unite, ci și în întreaga Europă”
Agențiile cumpără direct date comerciale în masă și, uneori, prin intermediul unor companii-paravan pentru a-și ascunde propria identitate și interesele. „Aceste practici câștigă teren nu doar în Statele Unite, ci și în întreaga Europă”, subliniază Wetzling.
Documente recente arată că armate și agenții adverse cumpără exact aceleași baze de date comerciale pentru a localiza, urmări și ataca personal militar sau oficiali guvernamentali aflați în teatre de operațiuni.
Consumatorii renunță în mod regulat la mai multe drepturi decât le conferă legea atunci când acceptă fără să se gândească termenii și condițiile care reglementează utilizarea rețelelor sociale, a dispozitivelor electronice sau a serviciilor de internet.
