Sfântul Ioan Gură de Aur este pomenit de Biserica Ortodoxă vineri, 13 noiembrie 2026. Anul acesta, sărbătoarea cade într-o zi de vineri 13, pe care mulți o asociază cu ghinionul. Pentru credincioși, însă, ziua are cu totul altă încărcătură. Ea este dedicată unuia dintre cei mai mari predicatori din istoria creștinismului. În plus, el este autorul Liturghiei care se slujește aproape în fiecare duminică în bisericile ortodoxe.
Sfântul Ioan Gură de Aur, sărbătorit vineri, 13 noiembrie
În calendarul ortodox, ziua de 13 noiembrie este închinată Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului. Alături de el este pomenită și mama sa, Sfânta Antuza. Ea l-a crescut singură și i-a oferit cea mai bună educație a vremii.
Sărbătoarea nu aparține doar ortodocșilor. Greco-catolicii îl cinstesc în aceeași zi, în timp ce Biserica Romano-Catolică îl sărbătorește pe 13 septembrie. Astfel, puțini sfinți ai primelor secole se bucură de o asemenea prețuire în întreaga lume creștină.
Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia, unul dintre marile orașe ale Imperiului Roman de Răsărit. Anul nașterii nu se cunoaște exact. Istoricii îl plasează între 344 și 354, cel mai des fiind invocat anul 347.
Tatăl său, Secundus, era ofițer în armata imperială și a murit când Ioan era încă mic. Prin urmare, educația băiatului a rămas în grija mamei. Antuza a rămas văduvă de tânără și a refuzat să se mai recăsătorească, pentru a se dedica întru totul fiului ei.
Tânărul Ioan a studiat filosofia cu Andragatiu și retorica cu Libaniu, cel mai renumit orator păgân al epocii. De altfel, era pregătit pentru o carieră în avocatură, una dintre cele mai prestigioase profesii ale vremii.
De ce i se spune „Gură de Aur”
Numele vine din grecescul „Hrisostomos”, care înseamnă, literal, „gură de aur”. Supranumele i-a fost dat pentru talentul ieșit din comun de a vorbi. Predicile lui adunau mulțimi, iar oamenii aplaudau adesea în biserică, lucru pe care el însuși îl dezaproba.
Totuși, supranumele nu a apărut în timpul vieții sale. Potrivit istoricilor, el este consemnat abia în secolele de după moartea sfântului, când predicile lui deveniseră deja repere pentru întreaga Biserică.
Talentul său a fost recunoscut chiar și de profesorul păgân. O relatare veche spune că, pe patul de moarte, Libaniu ar fi mărturisit că Ioan i-ar fi fost cel mai bun urmaș. Asta, adăuga el, dacă nu i l-ar fi „luat creștinii”.
De la viața ascetică la amvonul din Antiohia
În jurul vârstei de 20 de ani, Ioan a primit botezul și a renunțat la cariera pe care i-o pregătise educația. În schimb, a ales studiul Scripturii și o viață de rugăciune. Câțiva ani a trăit ca ascet în munții din jurul Antiohiei, însă asprimea acelei vieți i-a șubrezit sănătatea.
După întoarcerea în oraș, a fost hirotonit diacon în anul 381, de către arhiepiscopul Meletie. Cinci ani mai târziu, în 386, episcopul Flavian l-a hirotonit preot.
A urmat cea mai fertilă perioadă a vieții sale. Timp de 12 ani, a predicat aproape zilnic în Antiohia. Omiliile lui la Evanghelii și la epistolele Sfântului Pavel sunt citite și astăzi. Mai mult, puțini predicatori au insistat atât de mult ca el asupra milosteniei și a grijii față de săraci.
Arhiepiscop al Constantinopolului, împotriva voinței sale
În anul 398, Ioan a fost ales arhiepiscop al Constantinopolului, capitala imperiului. Alegerea a venit fără acordul lui. De fapt, a fost dus din Antiohia aproape pe ascuns, pentru ca localnicii să nu se opună plecării sale.
Odată ajuns în capitală, noul arhiepiscop a refuzat luxul care îi era oferit. A redus cheltuielile reședinței și a îndreptat banii spre spitale și spre cei nevoiași. De asemenea, a cerut clerului o viață mai curată și a criticat deschis risipa celor bogați.
Această fermitate i-a adus iubirea oamenilor simpli. În același timp, i-a adus și dușmani puternici, chiar la curtea imperială.
Conflictul cu împărăteasa Eudoxia și moartea în exil
Cel mai periculos adversar s-a dovedit a fi împărăteasa Eudoxia, soția împăratului Arcadie. Ea a considerat că predicile împotriva luxului o vizau direct. Alături de Teofil, patriarhul Alexandriei, a organizat în 403 un sinod care l-a depus din scaun.
Exilul nu a durat însă mult. Poporul s-a revoltat, iar împărăteasa a cerut rechemarea lui. Pacea a fost totuși scurtă. Arhiepiscopul a criticat din nou serbările zgomotoase din jurul unei statui de argint a Eudoxiei, ridicată lângă catedrală.
Așadar, în 404 a fost trimis din nou în exil, la Cucuz, în Armenia. Ulterior, i s-a ordonat să ajungă la Pityus, pe țărmul răsăritean al Mării Negre. Slăbit de boală și de drum, nu a mai ajuns la destinație. A murit pe 14 septembrie 407, la Comana, în Pont. Ultimele sale cuvinte au rămas celebre: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.
Peste 31 de ani, moaștele sale au fost aduse la Constantinopol. Gestul i-a aparținut împăratului Teodosie al II-lea, chiar fiul Eudoxiei, care a cerut iertare pentru greșeala părinților săi.
Este cruce roșie de Sfântul Ioan Gură de Aur?
Nu. Sfântul Ioan Gură de Aur este trecut în calendarul ortodox cu cruce neagră. Prin urmare, 13 noiembrie nu este zi liberă legală, iar programul de lucru se desfășoară normal.
Confuzia apare des, pentru că unele calendare și articole îl includ printre marile sărbători ale lunii. Importanța lui în Biserică este, într-adevăr, foarte mare. Cu toate acestea, ziua nu are statut de sărbătoare cu cruce roșie.
În multe biserici se oficiază totuși Sfânta Liturghie în cinstea lui. Astfel, credincioșii care doresc pot participa la slujbă dimineața, înainte de program.
Ce se mănâncă pe 13 noiembrie 2026
Anul acesta, sărbătoarea cade vineri, adică într-o zi de post. Totuși, datorită pomenirii sfântului, credincioșii au dezlegare la ulei și vin.
Pe de altă parte, ziua precede intrarea în Postul Crăciunului. Lăsatul secului este sâmbătă, 14 noiembrie, iar postul începe duminică, 15 noiembrie, și durează până în Ajunul Crăciunului.
Tradiții și superstiții de Sfântul Ioan Gură de Aur
În evlavia ortodoxă, Sfântul Ioan Gură de Aur este considerat un grabnic ajutător al celor năpăstuiți. Oamenii care se simt nedreptățiți sau trec prin necazuri îi adresează rugăciuni în această zi. De asemenea, mulți aprind o lumânare pentru cei aflați în suferință.
Tradiția populară are și ea câteva interdicții. Se spune că nu e bine să speli rufe de mână sau să te apuci de croitorie pe 13 noiembrie. În plus, bătrânii sfătuiau ca ziua să nu fie tulburată de certuri și vorbe grele.
Totodată, în tradiția catolică, sfântul este ocrotitorul predicatorilor, tocmai datorită darului său de a vorbi. Iar cât despre vineri 13, preoții amintesc că, pentru creștini, nicio zi nu este „cu ghinion”, mai ales una închinată unui mare sfânt.
Liturghia care îi poartă numele
Cea mai cunoscută moștenire a sfântului este Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Ea se săvârșește în Biserica Ortodoxă în aproape toate duminicile și sărbătorile anului. Prin comparație, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se slujește doar de zece ori pe an.
Cu alte cuvinte, de fiecare dată când un credincios merge duminica la biserică, participă cel mai probabil la slujba atribuită lui. Iar acest lucru se întâmplă de peste 1.500 de ani.
Pe lângă Liturghie, sfântul a lăsat sute de omilii, tratate și scrisori. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale este tratatul „Despre preoție”, scris încă din tinerețe.
Când mai este pomenit în calendarul ortodox
Pe lângă 13 noiembrie, Sfântul Ioan Gură de Aur apare de încă două ori în calendar. Pe 27 ianuarie este prăznuită aducerea moaștelor sale la Constantinopol. Apoi, pe 30 ianuarie, este cinstit împreună cu Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie Teologul, de Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi.
Prin urmare, puțini sfinți sunt pomeniți de trei ori pe an. Acest lucru arată locul aparte pe care îl ocupă în Biserică „gura de aur” a creștinătății.
