La granița de nord a României se desfășoară un război teribil, cu drone rusești și ucrainene folosind spațiul aerian românesc ca pe o autostradă fără taxe. Într-un astfel de context, industria națională de apărare ar trebui să funcționeze la capacitate maximă, în regim de mobilizare – să producă, să livreze, să caute contracte, să deschidă piețe noi. Numai că, undeva în această poveste cu NATO, reînarmare și miliarde de euro alocate pentru apărare există și Romarm S.A, devenită centru SPA pentru piloșii Sistemului.
Romarm S.A înseamnă azi simulacru de concursuri pentru funcții-cheie, un director general venit de la ceaiuri de leac și un colonel pensionar care nu știe ce are de făcut pe post de director comercial. Un fel de rotativă de incompetenți plimbați de la o companie de stat la alta.
Însă, nu neapărat mizeriile financiare sunt problema centrală aici, cât vulnerabilitatea strategică a unei țări care, exact acum, când ar avea nevoie de o industrie de apărare funcțională, promovează o cloacă administrativă de incompetenți. Industria confortului pentru oamenii Sistemului, aici trebuie încadrată Romarm S.A; timpul trece, leafa merge, funcția se schimbă, pensia specială rămâne.
A fost sau n-a fost concurs?
Pentru cine încă nu știe (deși, de 4 ani și mai bine, numai de război se vorbește la televizor), Romarm nu este o simplă companie, adică nu produce electrocasnice sau mobilă; are ca obiectiv producția de armament, muniție, capacitate de apărare. În orice stat funcțional și cu instituții solide la bază, astfel de fabrici lucrează non-stop, cu cei mai buni oameni disponibili și sub ca mai strictă supraveghere.
Ce noutăți primim, însă, de la Romarm S.A? Aflăm, pe surse, despre o bătălie teribilă pentru ocuparea locurilor vacante bine plătite. Postul de Șef Corp Control și Anticorupție trebuie, prin definiție, să garanteze integritatea instituției, dar examenul a ridicat numeroase semne de întrebare. Dosarele s-au depus până pe 20 august, eligibilitatea s-a stabilit în cinci zile și, totuși, pe 25 se cunoșteau, deja, rezultatele. Unii zic că s-a dat examenul chiar de pe 11, ceva de noaptea minții – însă, nimic n-ar trebui să ne mai mire.
Câștigătorul postului vacant? Un fost coleg de la Plafar S.A. al directorului general Răzvan Marian Pîrcălăbescu. Persoana fusese adusă inițial pe structura de securitate, s-a dovedit incapabilă acolo, așa că a fost mutată la Antifraudă și Control. Pentru că nu avea niciun concurs care să-i justifice prezența pe post, „Sistemul” ar fi organizat, pur și simplu, unul de fațadă – cu un singur câștigător posibil, știut dinainte.
Rotativa incompetenței
Despre directorul general, un singur detaliu spune tot: Răzvan Marian Pîrcălăbescu a fost adus la conducerea Romarm de fostul ministru al Apărării, Radu Oprea, neavând vreo experiență de management. Un om format la Plafar S.A, expert în ceai de pădure și proprietățile mușețelului trebuie, acum, să ducă România pe piața internațională a producătorilor de armament. Zău că ar fi aproape comic dacă în lume lucrurile nu-s cât se poate de grave!
Dacă directorul general vine din lumea plantelor medicinale, nici restul echipei nu-i cu mult în urmă.
Directorul Comercial, colonelul (r) Cristian Ivănescu, este un pensionar special de la MApN, cu trecut la NATO și o pensie nesimțită. Ivănescu doar cumulează pensia specială cu salariul de bugetar, că de competență în comerț și vânzări de armament, nici pomeneală, după cum vorbesc șocați chiar subalternii săi. Detaliul care spune totul despre cât interes își dă: nici măcar CV-ul nu și l-a încărcat pe site-ul companiei – cine dă click pe numele lui găsește, în continuare, CV-ul fostului director comercial.
Șeful Consiliului de Administrație, Constantin Alexie-Cotan-Bodolan (citiți-l de două ori, ca să fiți siguri că nu visați!), își consumă energia postând pe LinkedIn. Se pare că el este convins de un lucru: armamentul se vinde făcând reclamă la gloanțe și pistoale Carpați pe rețele sociale, nu prin contracte, relații și capacitate de producție reală.
La loc de cinste regăsim un veteran al „rotativei Sistemului”: Bogdan Costaș, actual membru C.A. la Romarm, are un traseu impresionant prin instituțiile statului. A trecut pe la Metrorex, a fost director general la Romatsa, a bifat șase luni ca CEO la Tarom, iar acum a aterizat, cu aceeași lejeritate, în conducerea producătorului național de armament. Metrou, aviație civilă, trafic aerian, producție de armament… În România, competența este ultimul criteriu de selecție, nu primul.
De ce nu există pe piață Romarm S.A?
Dacă așa stau lucrurile, se mai miră cineva că Romarm S.A. nu are comenzi și nu contează pe piața internațională de armament? Când în lume sunt conflicte regionale teribile, care în orice moment riscă să se extindă, cine ar semna contracte serioase cu o companie condusă de oameni fără experiență în domeniu, cu posturi-cheie ocupate prin simulacru de concursuri și cu un C.A. care mâzgălește pe LinkedIn?
Iar realitatea confirmă, zi de zi, tabloul dezastrului din industria de armament. La finalul lunii august, angajații de la Carfil Brașov (sucursală Romarm implicată în producția primelor drone militare românești) au ieșit în stradă, într-o grevă spontană, din cauza faptului că nu și-au primit salariile. În plus, oamenii au aflat că urmează un „tsunami” de concedieri, spre șocul multora. Cum se apără conducerea companiei? Spune că lipsa comenzilor este de vină. Tot un protest a izbucnit și la Fabrica de pulberi Făgăraș, iar nemulțumirile oamenilor sunt aceleași.
Ce vedem este imaginea reală a Romarm S.A: în timp ce vârful companiei își împarte cașcavalul și cumulează pensii speciale cu salarii grase, jos, în fabrici și uzine, oamenii care chiar produc armament pentru apărarea țării nu-și primesc salariile și se tem, pe bună dreptate, că vor rămâne fără loc de muncă.
Dincolo de irosirea banilor publici, de nepotisme și combinații (care merită și vor fi cercetate de autoritățile competente), aici vorbim despre o breșă de securitate națională, apărută exact în cel mai nepotrivit moment posibil. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună Ministerul Apărării, Ministerul Economiei și tot Guvernul Bolojan este una extrem de simplă: dacă mâine România intră într-o situație de criză militară, compania Romarm este pregătită să producă armament la capacitate maximă sau va livra organigrame și sinecuri?
