România intră în ultimele luni ale anului cu un guvern nou și cu o rectificare bugetară care trebuie făcută fără creșterea deficitului. În același timp, termenul-limită pentru banii din PNRR expiră peste câteva zile. Economistul Alexandru Bodislav, profesor universitar la Acedemia de Studii Economice, spune că cea mai scumpă problemă a statului nu se vede direct în facturi sau în prețuri. Ea se vede în dobânzile pe care țara le plătește pentru lipsa de credibilitate în fața creditorilor.
Guvernul condus de Luca Niculescu a primit votul Parlamentului după aproximativ șase luni de instabilitate politică. Are de rezolvat simultan bugetul pe 2027, închiderea PNRR, facturile din sezonul rece și o datorie publică tot mai costisitoare.
Alexandru Bodislav, doctor habil în economie și coordonator al Centrului pentru o Românie Prosperă, analizează temele economice cu cel mai mare impact în perioada următoare: costul datoriei, banii europeni, fondurile SAFE pentru apărare, prețul gazelor și al carburanților, pensiile din 2027 și riscul unei noi crize politice.
Un leu din zece pleacă la dobânzi: cât o costă pe România trecutul fiscal
La ședința de învestire, premierul a spus că aproape un leu din zece încasați de stat se duce la plata dobânzilor. Pentru Bodislav, acesta este punctul de plecare al oricărei discuții serioase despre economie. „Aceasta mi se pare cea mai importantă cifră din întregul tablou”, spune economistul. El amintește că randamentul obligațiunilor românești pe zece ani se situează în jur de 7%, printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană.
„Problema este că dobânda nu construiește autostrăzi, spitale sau școli. Este costul trecutului fiscal. Cu cât deficitul rămâne ridicat mai mult timp, cu atât datoria crește; cu cât datoria și riscul cresc, cu atât creditorii cer dobânzi mai mari; iar dobânzile mai mari măresc din nou deficitul. Acesta este cercul pe care România trebuie să îl rupă”, explică Bodislav.
Ieșirea din acest cerc nu ține, în opinia lui, de măsuri spectaculoase. „Soluția nu este reducerea brutală a investițiilor și nici creșterea permanentă a taxelor. România trebuie să demonstreze că deficitul scade structural: colectare mai bună, combaterea evaziunii, prioritizarea investițiilor, restructurarea companiilor de stat cu pierderi, reducerea cheltuielilor ineficiente și utilizarea maximală a banilor europeni”, spune el.
Economistul reamintește că, în estimările de primăvară, Comisia Europeană vedea un deficit de 6,2% din PIB în 2026 și de 5,8% în 2027, iar datoria publică ar putea ajunge la aproximativ 63% din PIB în 2027. Ținta politică asumată acum pentru 2027 este și mai ambițioasă, în jur de 5,2–5,3%. „Dar cheia este credibilitatea”, subliniază Bodislav.
„România nu trebuie doar să anunțe creditorilor că va reduce deficitul. Trebuie să îi facă să creadă acest lucru”, avertizează economistul.
România și banii din PNRR: ce se pierde dacă termenul de 6 noiembrie este ratat
A doua mare presiune vine din fondurile europene. Până la 6 noiembrie trebuie finalizate procedurile administrative restante, pentru ca banii să poată ajunge în țară în acest an. „Termenul este foarte dificil tocmai pentru că România încearcă să recupereze în câteva săptămâni întârzieri acumulate în luni”, spune Bodislav. Cererile de plată 5 și 6 sunt încă relevante în această etapă, precizează el.
Riscul, explică economistul, nu se rezumă la pierderea unor fonduri. „Dacă România a executat deja anumite cheltuieli presupunând că ele vor fi rambursate prin PNRR, iar ulterior acestea nu sunt validate, avem o problemă dublă: pierdem grantul și păstrăm cheltuiala. Aceasta se mută asupra bugetului național și poate afecta deficitul.”
„PNRR a fost probabil cea mai mare oportunitate de modernizare accelerată pe care România a avut-o după aderarea la UE. De aceea, fiecare euro pierdut acum este mai grav decât un euro necheltuit: pierdem simultan finanțare, investiție și potențial de creștere”, mai spune Bodislav.
Ce urmează după PNRR
Chiar și cu termenul respectat, 2027 aduce o problemă nouă. Granturile din PNRR se termină. Bodislav o consideră una dintre marile teme economice ale anului viitor. „În ultimii ani am construit o parte importantă din investiția publică pe bani europeni. Comisia Europeană estimează că investițiile publice au ajuns spre 7% din PIB în 2026, iar fondurile europene au fost unul dintre puținele motoare care au susținut economia într-o perioadă de consum slab și consolidare fiscală”, explică el.
Golul lăsat de PNRR nu poate fi acoperit pur și simplu prin împrumuturi, avertizează economistul, pentru că deficitul este deja ridicat și datoria crește. Soluția, spune el, este o combinație între fondurile europene clasice 2021-2027 și viitorul cadru financiar european, SAFE pentru investițiile eligibile, parteneriate public-privat reale, capital privat și un program național de investiții mult mai riguros prioritizat.
„Trebuie să trecem de la logica «ce proiect putem finanța?» la întrebarea «ce investiție produce cea mai mare valoare economică pentru fiecare leu cheltuit?»”, conchide Bodislav.
Banii SAFE pentru apărare: datorie sau industrie?
Întrebat dacă fondurile europene pentru apărare sunt o șansă pentru industria românească sau doar datorie nouă, economistul răspunde scurt: „Ambele.”
România are aprobată o finanțare SAFE de maximum 16,68 miliarde de euro. Instrumentul este un împrumut, nu un grant, iar în august țara a primit o prefinanțare de aproximativ 2,5 miliarde de euro, adică 15% din alocare.
„Deci SAFE înseamnă datorie. Dar întrebarea economică importantă nu este dacă ne împrumutăm, ci ce cumpărăm cu datoria respectivă. Dacă România importă aproape integral echipamentele, multiplicatorul intern este redus și rămânem în principal cu datoria și cu beneficiul de securitate”, explică Bodislav.
Varianta pe care o susține este alta. „Dacă folosim SAFE pentru a dezvolta producție locală, transfer tehnologic, mentenanță, muniții, drone, electronică, cybersecurity, cercetare și infrastructură dual-use, atunci transformăm o necesitate geopolitică într-o politică industrială”, spune el.
„În actualul context de securitate de pe flancul estic, apărarea nu mai este numai o cheltuială. Poate deveni și o industrie. Dar pentru aceasta România trebuie să negocieze participare industrială, nu doar achiziții”, adaugă economistul.
Rectificarea fără deficit mai mare: „Nu există o a patra sursă”
Noul guvern promite bani pentru spitale, ambulanțe și fermierii afectați de secetă, fără să crească deficitul. Bodislav explică de unde pot veni acești bani. „Matematic, există doar trei surse: venituri peste program, economii la alte capitole sau realocări de credite bugetare. Nu există o a patra sursă”, spune el. La cheltuielile urgente din sănătate, interne și serviciile de ambulanță se adaugă, potrivit economistului, presiuni mari din compensările pentru energie și din alte obligații restante.
„O rectificare fără majorarea deficitului este posibilă contabil, dar dificilă economic”, avertizează Bodislav. Soluția realistă este prioritizarea: proiectele cu execuție redusă trebuie diminuate, creditele bugetare care nu mai pot fi folosite până la final de an trebuie redistribuite, iar eventualele venituri suplimentare trebuie direcționate către urgențe.
Există însă o linie pe care economistul nu ar trece. „Eu aș evita sacrificarea investițiilor productive doar pentru a închide contabil anul. Am mai făcut această greșeală: atunci când bugetul intră sub presiune, investiția devine variabila de ajustare. Pe termen scurt ajută deficitul, pe termen mediu reduce creșterea economică și implicit veniturile viitoare ale statului.”
Gaze și carburanți: „Nu există energie ieftină prin decret”
Ministrul Energiei vrea amânarea liberalizării prețului la gaze pentru populație, programată pentru 1 aprilie 2027. Bodislav consideră că argumentul are sens economic, dar numai cu o condiție.
„Problema nu este dacă liberalizăm, ci când și cum liberalizăm. Ministrul Energiei are un argument economic rezonabil când spune că 1 aprilie 2027 este un moment dificil: venim după sezonul rece, consumul de iarnă a diminuat stocurile, iar piața poate intra în liberalizare într-un moment cu prețuri ridicate”, explică economistul.
Condiția este ca timpul câștigat să fie folosit. „Aș susține o amânare numai dacă este folosită pentru construirea unei piețe funcționale. Dacă amânăm pur și simplu liberalizarea încă un an și peste un an avem aceeași problemă, nu am rezolvat nimic”, spune Bodislav.
Costul plafonării, insistă el, nu dispare, ci se mută. Îl pot suporta bugetul prin compensații, producătorii prin prețuri reglementate sau consumatorii mai târziu. În prezent, producătorii interni sunt obligați să livreze gazele pentru populație la 110 lei/MWh. „În economie nu există energie ieftină prin decret. Există doar decizia privind cine plătește diferența și când”, rezumă economistul.
Aceeași logică se aplică și la carburanți, unde România aplică deja o reducere temporară cu 25% a accizei la motorină. Potrivit Ministerului Finanțelor, eliminarea ei ar putea adăuga aproximativ 0,85 lei pe litru la preț. Extinderea măsurii și la benzină are argumente, recunoaște Bodislav, pentru că prețul carburanților se transmite în transport, logistică, agricultură și, în final, în prețurile aproape tuturor produselor.
„Nu putem avea simultan reduceri permanente de accize, indexări, cheltuieli suplimentare și o reducere puternică a deficitului fără să spunem de unde vine compensarea”, avertizează economistul. Iar ținta pentru 2027, în condițiile deficitului de la finalul acestui an, „va necesita intervenție financiară la rang de neurochirurgie”, spune el.
De aceea, Bodislav ar menține sprijinul pentru carburanți strict temporar, recalibrat periodic și legat de cotațiile internaționale. „Altfel, transformăm o măsură anticriză într-o nouă cheltuială fiscală permanentă.”
Pensiile din 2027: cât își permite bugetul
Guvernul a promis indexarea pensiilor din 2027, „în limitele traiectoriei bugetare”. Bodislav traduce formularea: „Tradus din limbaj administrativ în limbaj economic înseamnă: pensiile vor crește atât cât își permite bugetul, nu neapărat atât cât ar rezulta dintr-o aplicare maximală a unei formule de indexare.”
Economistul refuză să dea un procent. „Nu cred că este responsabil să avansăm acum un procent cert. Procentul va depinde de execuția finală pe 2026, de veniturile estimate pentru 2027, de costurile dobânzilor, de rezultatul final al PNRR și de ținta de deficit”, explică el.
Bodislav recunoaște și costul social al înghețării pensiilor. „După doi ani cu inflație ridicată și presiune asupra veniturilor reale, înghețarea repetată a pensiilor produce pierdere de putere de cumpărare. Dar orice indexare trebuie finanțată permanent. Nu putem finanța o cheltuială permanentă dintr-un venit temporar.”
Un guvern cu majoritate, dar fără cec în alb
În plan politic, Bodislav observă că formula atipică a noului guvern, cu premier independent, majoritate PSD în cabinet și sprijin PNL din afară, contează mai puțin decât capacitatea lui de a crea predictibilitate. Cele 280 de voturi din Parlament oferă o bază suficientă pentru guvernare, însă investitorii se uită și la cât va rezista această majoritate.
„Aș spune deci că avem stabilitate instituțională, dar încă nu avem predictibilitate economică deplină. Aceasta trebuie câștigată prin buget și prin execuție. Piețele nu vor acorda Guvernului un cec în alb”, spune economistul.
Nici faptul că Finanțele și Energia sunt conduse de independenți nu garantează nimic. Poate fi un semnal bun, dacă independența înseamnă competență și decizii luate în afara calculelor electorale.
Poate deveni o problemă, dacă tehnocrații sunt folosiți drept paravan pentru măsurile nepopulare. „Piața nu întreabă ce carnet de partid are ministrul Finanțelor; întreabă dacă cifrele lui sunt credibile. Iar în energie întrebarea este dacă România are o strategie pentru următorii cinci-zece ani sau doar mecanisme de intervenție pentru următoarele trei luni”, spune Bodislav.
Cel mai mare test vine odată cu bugetul pe 2027, pentru că sprijinul PNL este legat de adoptarea lui. „Dacă negocierile politice transformă bugetul într-o colecție de compromisuri și cheltuieli suplimentare, ținta de deficit își pierde credibilitatea înainte ca anul să înceapă”, avertizează economistul. El amintește că agenția de rating Scope a semnalat deja sprijinul politic fragil drept un risc pentru consolidarea fiscală.
„România are nevoie în 2027 de un pact bugetar de facto, indiferent de competiția dintre partide”, spune Bodislav.
Credibilitatea, reforma care valorează miliarde
Toate temele analizate de economist duc în același punct. Dobânzile mari, banii europeni pe care țara riscă să îi piardă, plafonările care trebuie plătite de cineva și bugetul pe 2027 depind, în final, de cât de mult cred creditorii, investitorii și agențiile de rating promisiunile statului.
„În următorii doi ani, poate cea mai importantă reformă economică este reconstruirea acestei credibilități. Pentru că fiecare punct de dobândă pe care îl putem câștiga printr-o politică fiscală predictibilă înseamnă, în timp, miliarde de lei care pot rămâne în economie în loc să fie transferate creditorilor”, conchide Alexandru Bodislav.
