Cursul euro a atins un nou maxim istoric, iar în piață se vorbește deja despre pragul de 6 lei. Economistul și profesorul universitar la Academia de Studii Economice, Alexandru Bodislav, spune însă că nu acesta este lucrul de urmărit. Întrebarea care contează este cine plătește corecția unei economii cu deficite mari. Varianta sănătoasă este ca statul să o facă prin reforme. Varianta de evitat este ca românii să o plătească prin rate mai mari, prețuri mai mari și economii care își pierd valoarea. Alexandru Bodislav explică ce înseamnă deprecierea leului pentru cei care au economii, credite în euro sau în lei și cât cântărește criza politică în evoluția cursului.
Contextul nu este unul liniștitor. Pe 23 septembrie, BNR a anunțat un curs de 5,2788 lei pentru un euro, peste recordul anterior de 5,2688 lei, stabilit pe 6 mai. A doua zi, cursul de referință a fost de 5,2770 lei pentru un euro, deci aproape neschimbat.
Pentru comparație, la 31 decembrie 2025 un euro valora 5,0985 lei, ceea ce înseamnă că moneda europeană s-a scumpit cu aproximativ 3,5% de la începutul anului. Pe fundal, România are un guvern interimar, un premier desemnat la a treia încercare și o evaluare de rating S&P programată pe 2 octombrie.
Euro la 6 lei: ce ar trebui să se întâmple ca scenariul să devină realitate
Bodislav avertizează că pragul de 6 lei nu trebuie privit ca o cifră-sperietoare, ci raportat la starea reală a economiei.
„Pragul de 6 lei pentru un euro trebuie analizat din perspectiva fundamentelor macroeconomice, nu ca un simplu reper psihologic. Trecerea de la aproximativ 5,28 lei la 6 lei ar însemna o depreciere suplimentară de aproape 14%. O asemenea ajustare ar necesita o deteriorare considerabilă a condițiilor economice și financiare. Există trei vulnerabilități care trebuie urmărite: deficitul bugetar, deficitul de cont curent și diferențialul de inflație dintre România și zona euro. Aceste dezechilibre pot exercita presiuni asupra monedei naționale. Totuși, existența lor nu implică automat atingerea unui anumit curs de schimb”, explică economistul.
Pentru ca euro să ajungă la 6 lei ar fi nevoie de un cumul de șocuri, spune Bodislav: pierderea încrederii investitorilor, probleme la finanțarea deficitului și ieșiri mari de capital. În lipsa lor, un astfel de salt până la final de an ar presupune o depreciere foarte accelerată.
„Problema fundamentală nu este însă dacă euro ajunge la 6 lei, ci dacă economia românească reușește să își corecteze dezechilibrele fără să transfere integral costurile ajustării asupra populației și mediului privat”, subliniază el.
Trei scenarii pentru cursul euro până la sfârșitul anului
Bodislav nu dă o cifră fixă pentru decembrie. Construiește trei scenarii, de la cel mai probabil la cel mai dur.
„Primul scenariu presupune o stabilizare fiscală, continuitate instituțională și menținerea încrederii investitorilor. Ca ipoteză de lucru, putem analiza un interval de 5,25–5,35 lei/euro, acesta fiind intervalul cu cea mai mare probabilitate de realizare. Al doilea scenariu presupune persistența dezechilibrelor fiscale și a incertitudinii politice, dar fără apariția unui șoc financiar major, incluzând aici și un downgrade din partea agențiilor de rating. În această situație, intervalul analizat poate fi extins la 5,35–5,50 lei/euro. Al treilea scenariu este unul de stres, în care dificultățile politice se suprapun peste deteriorarea condițiilor de finanțare și asupra căruia putem testa niveluri superioare pragului de 5,50 lei.”
Economistul precizează că intervalele sunt ilustrative, nu estimări probabilistice, pentru că cursul depinde de fluxurile comerciale, de mișcările de capital, de politica monetară și de credibilitatea politicii fiscale. Concluzia lui este însă fără echivoc: „Putem sublinia că «vremurile bune» cu un curs sub 5 lei sunt definitiv apuse.”
De ce crește euro acum, fără un șoc politic evident
În mai, maximul istoric a venit odată cu demiterea Guvernului Bolojan. Acum, euro urcă fără un declanșator la fel de vizibil. Bodislav spune că diferența ține de natura presiunii.
„Trebuie să distingem între un șoc politic imediat și acumularea unor vulnerabilități macroeconomice. Un eveniment politic major poate produce o reacție rapidă a piețelor financiare. În schimb, deteriorarea fundamentelor economice poate genera presiuni persistente, fără să existe un eveniment singular care să explice fiecare modificare a cursului. România se confruntă cu o problemă structurală: necesitatea consolidării fiscale într-un context de creștere economică modestă și presiuni inflaționiste. În analizele mele, am atras atenția asupra riscului ca deficitul bugetar să depășească nivelurile asumate oficial. Un asemenea scenariu ar implica nevoi suplimentare de finanțare și ar putea amplifica vulnerabilitatea economiei la modificarea percepției investitorilor”, spune Bodislav.
Contează și factorii externi: politica monetară europeană, apetitul global pentru risc și direcția capitalurilor. „Cursul de schimb reprezintă rezultatul interacțiunii dintre fundamentele economice, anticipațiile investitorilor și intervențiile instituționale”, adaugă el.
Cât mai poate interveni banca centrală
Ani la rând, leul a stat aproape nemișcat față de euro. Întrebarea firească este dacă BNR lasă acum, deliberat, moneda să alunece. Alexandru Bodislav evită o concluzie grăbită.
„România utilizează un regim de flotare controlată, ceea ce înseamnă că Banca Națională poate interveni pentru limitarea fluctuațiilor excesive ale cursului. Trebuie însă să facem distincția între stabilizarea pieței valutare și menținerea artificială a unui anumit nivel al cursului. BNR dispune de instrumente monetare și valutare prin care poate influența condițiile de lichiditate și poate interveni pe piață. Totuși, fără informații privind intervențiile efective și poziția oficială a băncii centrale, nu putem afirma că deprecierea recentă reprezintă o decizie deliberată.”
O depreciere graduală are două fețe, explică economistul. Poate corecta unele dezechilibre externe, dar aduce inflație și scumpește datoriile în valută. Rezervele valutare contează, dar trebuie privite împreună cu nevoia de finanțare externă a țării.
„Intervențiile valutare pot limita volatilitatea, însă nu pot substitui consolidarea fiscală. Politica monetară poate cumpăra timp pentru ajustarea economică, dar nu poate înlocui această ajustare”, spune Bodislav.
Economii în lei sau în euro? Ce ar trebui să facă românii acum
Prima reacție a multor români când văd euro urcând este să fugă la casa de schimb. Bodislav spune că exact asta e capcana.
„Principala greșeală financiară este transformarea unei decizii de economisire într-o reacție emoțională la evoluția cursului. Oamenii trebuie să pornească de la destinația economiilor și de la moneda în care vor avea cheltuieli viitoare. Pentru o persoană care realizează venituri și efectuează majoritatea cheltuielilor în lei, transformarea integrală a economiilor în euro introduce un risc valutar suplimentar. În schimb, dacă economiile sunt destinate achiziționării unui imobil al cărui preț este exprimat în euro, deținerea unei componente valutare poate reduce riscul asociat respectivei achiziții”, explică el.
Soluția pe care o propune este diversificarea, cu atenție la dobânzi, la comisioanele de schimb și la orizontul de timp. „Nu există un curs universal la care schimbarea economiilor devine avantajoasă sau dezavantajoasă. Există, în schimb, decizii financiare adaptate sau neadaptate nevoilor fiecărei gospodării.”
Creditele în euro: cât crește rata când se scumpește euro
Cei mai expuși sunt cei care câștigă în lei și plătesc rate în euro. Economistul face calculul pe un exemplu concret.
„Să presupunem că o persoană are o rată lunară de 500 de euro. La un curs de 5 lei/euro, aceasta plătește 2.500 de lei. La 5,28 lei/euro, rata ajunge la 2.640 de lei, iar la 6 lei/euro, la 3.000 de lei. În ultimul scenariu, creșterea față de cursul inițial este de 20%.”
Refinanțarea în lei elimină riscul valutar, dar nu vine gratis, avertizează economistul. „Decizia trebuie fundamentată pe costul total al finanțării, dobânda anuală efectivă, comisioane, durata rămasă și capacitatea gospodăriei de a suporta fluctuațiile ratelor. Refinanțarea nu reprezintă automat o economie financiară. Ea poate reprezenta, în anumite condiții, o modalitate de reducere a riscului. Actualmente nici creditele cu dobândă fixă nu mai reprezintă o adevărată «ofertă» bancară, pentru că deja au internalizat riscul asumat de bancă în contextul economic actual și îl transferă majoritar către client.”
Creditele în lei: cum ajunge cursul euro în rata lunară
Nici cei cu împrumuturi în lei nu sunt complet protejați, doar că efectul vine pe un drum ocolit.
„Mecanismul de transmitere este indirect. Deprecierea leului poate majora costurile importurilor, iar aceste costuri pot fi transferate gradual în prețurile finale. Dacă presiunile inflaționiste se accentuează, BNR poate menține condiții monetare restrictive pentru o perioadă mai lungă. În cazul creditelor cu dobândă variabilă, impactul depinde de indicele utilizat. Creditele raportate la ROBOR pot reflecta relativ rapid modificările condițiilor monetare, în funcție de periodicitatea contractuală a actualizării dobânzii. Pentru creditele raportate la IRCC, transmiterea este mai lentă, deoarece indicele se calculează pe baza unor valori istorice și se actualizează trimestrial”, explică Bodislav.
El insistă că un euro mai scump nu înseamnă automat rate mai mari în lei. Totul depinde de cât de mare și de persistentă va fi inflația și de reacția băncii centrale.
Titlurile de stat, o protecție când crește euro?
Tezaur și Fidelis au devenit în ultimii ani refugiul preferat al multor economisitori. Bodislav spune că rămân o opțiune, dar cu o condiție: să știi ce risc cumperi.
„Trebuie să distingem între riscul de credit, riscul inflaționist, riscul valutar și riscul de lichiditate. Un titlu de stat denominat în lei poate oferi un randament nominal cunoscut dacă este păstrat până la scadență, însă randamentul real depinde de evoluția inflației. Dacă inflația depășește randamentul nominal, puterea de cumpărare a economiilor poate scădea. În cazul titlurilor Fidelis denominate în euro, investitorul poate reduce riscul valutar asociat unor cheltuieli viitoare în euro, dar trebuie să analizeze randamentul și condițiile de tranzacționare.”
Atenție și la vânzarea înainte de termen. Economistul avertizează că titlurile pot pierde din valoare pe piața secundară, iar în România cele cu mai mult de trei ani până la scadență se tranzacționează cu un discount de aproximativ 20 de bani la leu. „Siguranța unei investiții trebuie evaluată în raport cu obiectivul financiar, moneda și perioada pentru care sunt plasate economiile”, spune el.
Ce se scumpește primul când urcă euro
Nu toate prețurile reacționează la fel de repede. Bodislav explică cum se propagă un euro mai scump prin economie.
„Produsele electronice și bunurile importate pot reflecta relativ rapid modificările cursului, în special atunci când stocurile sunt reînnoite și furnizorii facturează în valută. Carburanții sunt influențați și de prețurile internaționale ale petrolului, exprimate preponderent în dolari. Din acest motiv, evoluția raportului leu-dolar este deosebit de importantă. În cazul alimentelor, transmiterea depinde de ponderea importurilor, costurile logistice, contractele comerciale și concurența de pe piață. Chiriile exprimate contractual în euro pot produce efecte imediate asupra chiriașilor care realizează venituri în lei, în funcție de clauzele contractuale.”
Iar efectul nu se oprește la produsele din import. „Produsele fabricate în România pot încorpora materii prime, echipamente și servicii achiziționate din exterior. Astfel, efectele valutare se pot transmite gradual în întreaga economie”, avertizează economistul.
Banii ținuți acasă, în euro, nu elimină riscul
În perioadele tensionate, apare mereu tentația de a scoate banii din bancă și de a-i ține la saltea, în valută. Bodislav spune că este o falsă siguranță.
„Retragerea integrală a economiilor din sistemul bancar nu elimină riscurile financiare, ci le transformă. Păstrarea unor sume importante în numerar introduce riscuri de furt, pierdere sau distrugere și elimină posibilitatea obținerii unei dobânzi. În România, depozitele eligibile sunt garantate, în condițiile legii, în limita echivalentului a 100.000 de euro per deponent și per instituție de credit participantă și în limita pool-ului disponibil. Este esențial ca populația să distingă între deprecierea monedei naționale și siguranța depozitelor bancare, pentru că cele două probleme nu sunt echivalente.”
Sfatul lui pentru perioadele de incertitudine este diversificarea între monede, instituții și instrumente, fără retrageri făcute în grabă. „Disciplina financiară și gestionarea lichidității sunt mai importante decât încercarea de a anticipa fiecare mișcare a pieței valutare”, spune Bodislav.
Criza politică și cursul euro: cât cântărește deficitul
Cât din presiunea pe leu vine din politică și cât din bani? Bodislav refuză să dea procente fără un model econometric, dar arată cum se leagă cele două.
„Situația fiscală determină necesarul de finanțare al statului, în timp ce stabilitatea politică poate influența încrederea investitorilor în capacitatea autorităților de a implementa măsurile economice anunțate. Un deficit bugetar ridicat implică necesitatea atragerii unor resurse financiare importante. Dacă investitorii percep un risc suplimentar, pot solicita randamente mai mari pentru finanțarea datoriei publice. În analizele mele, am utilizat inclusiv scenarii în care deficitul bugetar al anului 2026 ar putea ajunge la aproximativ 7% din PIB, în intervalul 6,6%–7,1% din PIB. Acest nivel reprezintă o ipoteză de analiză care trebuie verificată pe baza execuției bugetare și a evoluției economiei nominale.”
Concluzia lui este că problemele fiscale nu dispar odată cu schimbarea guvernelor. „Vulnerabilitățile fiscale pot persista independent de schimbările politice, în timp ce incertitudinea instituțională poate amplifica dificultățile de corectare a acestora.”
Guvernul Mureșan și euro: un vot nu schimbă singur cursul
Siegfried Mureșan este al treilea premier desemnat după căderea Guvernului Bolojan. Bodislav spune că un vot de învestitură ar clarifica situația, dar nu ar liniști automat piețele. Este și foarte critic la adresa programului propus.
„Obținerea votului de învestitură ar clarifica situația executivului, însă reacția piețelor financiare ar depinde și de conținutul măsurilor economice, de calendarul implementării și de credibilitatea angajamentelor fiscale. Din păcate, pachetul de guvernare propus este unul slab, neprofesionist și pe alocuri arată lipsă de creativitate, pentru că există același blocaj de politici economice pe care îl avea și guvernul Bolojan. Investitorii urmăresc nu doar existența unui guvern, ci și capacitatea acestuia de a asigura predictibilitatea politicilor publice.”
Dacă și această nominalizare eșuează, efectele depind de cât durează incertitudinea. Alexandru Bodislav avertizează însă că timpul nu joacă în favoarea României: „România are nevoie urgent de o direcție, pentru că băltirea aduce stagnare și stagnarea duce la disfuncționalitatea macro a întregului sistem economic care formează România.”
Costul instabilității politice, plătit de români
Primul maxim istoric al euro a venit imediat după moțiunea de cenzură din mai. Bodislav spune că nu poate măsura din curs cât au cântărit partidele costul propriilor decizii, dar arată unde se vede nota de plată.
„Incertitudinea poate determina amânarea investițiilor, modificarea condițiilor de finanțare și creșterea primei de risc solicitate de creditori, iar datorită haosului economic și politic din România, mai toți marii investitori și-au amânat investițiile începând cu octombrie 2023 și între timp contextul economic global a dus la retragerea și relocarea acestora către firmele-mamă. Pentru o economie care trebuie să își finanțeze simultan deficitul bugetar și necesarul de finanțare externă, aceste mecanisme au o importanță deosebită. Costurile pot ajunge ulterior la populație și companii prin dobânzi, inflație, fiscalitate sau reducerea spațiului bugetar disponibil pentru investiții și servicii publice.”
Pentru economist, soluția nu stă în cursul valutar, ci în felul în care statul își administrează banii. „România are nevoie de o ajustare economică fundamentată pe date, de o administrare eficientă a resurselor publice și de un cadru care să permită relansarea investițiilor productive.”
