Apartenența la Uniunea Europeană reprezintă cel mai important proiect postdecembrist al României. Problema este că am devenit europeni doar la obligații, nu și la venituri.
Românii au acceptat sacrificiile tranziției cu speranța că standardul lor de viață va ajunge la nivelul occidental, dar au fost înșelați.
Povara directivelor
România a fost obligată să își armonizeze legislația economică, de mediu și fiscală cu regulile stabilite la Bruxelles. Această armonizare s-a tradus direct în costuri suplimentare pentru cetățeanul de rând.
Directivele privind Green Deal impun taxe pe emisii și combustibili fosili. Românii plătesc aceste taxe la fel ca cetățenii din Germania sau Franța.
Liberalizarea pieței energetice, cerută de normele europene, a crescut facturile populației. Prețul unui kilowatt-oră în România raportat la puterea de cumpărare a depășit uneori media din statele bogate.
Prețurile la carburanți, tutun și alcool sunt dictate de pragurile minime europene. Statul român aplică procente fără a ține cont de buzunarul autohton.
Fermierii și micii antreprenori locali trebuie să respecte diverse norme ecologice. Implementarea lor necesită investiții masive, ceea ce scoate produsele românești de pe piață în favoarea corporațiilor.
Coșul de cumpărături: prețuri de Vest, salarii de Est
Cea mai vizibilă nedreptate a statutului de „european de rangul doi” se reflectă în coșul zilnic de cumpărături. Marile lanțuri de supermarketuri din Vest domină piața din România. Prețurile produselor de bază sunt deseori mai mari decât în rețelele din țări occidentale.
Obligația de a plăti la prețuri UE este absolută. Capacitatea de plată, bazată pe salariul românesc, este extrem de limitată.
Exploatarea disparităților de venit
Diferența de venituri nu este un accident economic, ci a devenit un avantaj competitiv cinic. România a fost promovată mulți ani ca o destinație a forței de muncă ieftine și calificate. Multinaționalele impun aceleași standarde de productivitate ca în țările de origine. Însă salariile oferite angajaților români reprezintă doar o fracțiune din cele oferite vesticilor.
Dumpingul salarial a transformat România în principalul exportator de capital uman din UE. Medicii, inginerii și constructorii pleacă pentru că statul român le cere performanță europeană, dar îi plătește cu sume din Est.
Efectele sociale: sărăcia și euroscepticismul
România are una dintre cele mai mari rate de „sărăcie în rândul persoanelor încadrate în muncă” din UE.
Menținerea asimetriei între obligații și venituri produce efecte devastatoare în societatea românească : distruge coeziunea socială și încrederea în valorile democratice.
De asemenea, alimentează euroscepticismul. Românii încep să perceapă Uniunea Europeană drept o entitate opresivă, care impune reguli absurde fără a oferi mijloacele economice pentru a le susține.
