Uniunea Europeană nu are pârghiile necesare pentru a amortiza șocul energetic provocat de războiul din Iran și închiderea Strâmtorii Ormuz.
UE funcționează pe principiul pieței unice. În teorie, energia circulă acolo unde este nevoie. În practică, într-o criză de supraviețuire, naționalismul energetic va mătura orice directivă europeană. Am văzut deja semnele în 2022, când statele membre s-au luptat la baionetă pentru a licita prețuri pe piețele spot, lăsând vecinii mai săraci în urmă.
Dacă fluxul de petrol și gaz se prăbușește, Germania, Franța sau Italia nu vor împărți puținele resurse rămase cu statele de la periferie dintr-un spirit de fraternitate. Interconexiunile tehnice sunt limitate, iar prioritățile politice interne vor forța guvernele să oprească exporturile de energie pentru a-și salva propriile industrii.
UE nu poate conta pe faptul că SUA vor trimite gaz lichefiat ieftin în timp ce economia americană tremură sub presiunea cotației barilului de petrol. Blocada Strâmtorii Ormuz lovește cel mai tare în țările europene lipsite de rezerve de hidrocarburi.
Limitele regenerabilelor
Marea speranță a UE este tranziția verde. Însă vântul și soarele nu pot înlocui peste noapte baza industrială care funcționează pe gaz și petrol. Mai mult, producția de panouri solare, turbine și baterii depinde de lanțuri de aprovizionare care, la rândul lor, necesită o energie ieftină și o logistică navală sigură – ambele fiind primele victime ale conflictului din Orientul Mijlociu.
Hidrogenul verde este încă o promisiune îndepărtată, iar energia nucleară, deși stabilă, suferă de decenii de subinvestiții în multe state membre. În momentul în care Strâmtoarea Ormuz se închide, Europa nu are „planul B”. Nu există nicio tehnologie regenerabilă actuală care să poată susține industria grea a Germaniei sau sistemele de încălzire din Europa Centrală dacă fluxurile de hidrocarburi sunt tăiate brusc.
Impactul social
Dincolo de cifre și barili, se află stabilitatea socială. Șocul energetic duce la inflație generalizată. Banca Centrală Europeană nu o poate controla. Când prețul energiei crește, contractele sociale se rup.
Dacă UE nu poate oferi căldură și locuri de muncă, legitimitatea proiectului european se va prăbuși. Mișcările populiste și anti-sistem vor folosi lipsa de reacție a Bruxelles-ului pentru a argumenta că statele naționale sunt singurele capabile să asigure supraviețuirea.
Blocada Strâmtorii Ormuz ar fi proba de foc pe care, în actuala configurație de resurse, Uniunea Europeană riscă să o piardă.
